[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 936 locuitori, dintre care 49.04% -bărbaţi și 50.96% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului era următoarea: 98.40% - moldoveni, 0.43% - ucraineni, 0.32% - găgăuzi, 0.75% - bulgari, 0.11% - alte etnii.

Conform datelor recensământului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Enichioi constituia 1917 locuitori, dintre care 49.19% - bărbaţi și 50.81% - femei. Compoziţia etnică a populației comunei era următoarea: 88.89% - moldoveni, 0.83% - ucraineni, 0.52% - ruşi, 1.93% - găgăuzi, 7.67% - bulgari, 0.16% - alte etnii.

În comuna Enichioi au fost înregistrate 514 gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.7 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Enichioi a fost atestat documentar în anul 1770, fiind fondat de moldoveni pe fostele cîșle tătărești. Repopularea aşezării a avut loc spre sftrşitul secolului al XVIII-lea, cînd tătarii nohai din Bugeac au fost evacuaţi peste Nistru, în Crimeea şi în stepele Donului. Aici s-au aşezat cu traiul ţăranii veniţi din zona Lăpuşnei şi Tigheciului, dar și de peste Prut. Denumirea turcică Enichioi i se trage de la apelativele yeni "nou" şi koy "sat", semnificaţia toponimului fiind "satul nou". Satul a purtat pe timpuri numele Enicheşti, Enikioi, Enăcheşti.

În 1806 Enichioi este un sat din ținutul Codru. Către 1850 Enichioi avea 993 de locuitori, 666 dintre care moldoveni, 327 - bulgari şi găgăuzi. La 1878 satul avea deja 200 de case, 1 041 de locuitori, 19 mori de vînt, de apă şi cu tracţiune de cai. Își deschisese ușile şcoala publică.

La începutul secolului XX satul Enichioi, împrejmuit de vii, număra 129 case, cu o populatie de 1 314 locuitori.