[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului Medveja constituia 1661 de oameni, dintre care 45.82% - bărbaţi și 54.18% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului arăta astfel: 7.89% - moldoveni, 89.64% - ucraineni, 1.99% - ruşi, 0.12% - găgăuzi, 0.06% - bulgari, 0.06% - polonezi, 0.24% - alte etnii.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Medveja constituie 1712 de oameni, 45.74% fiind bărbaţi iar 54.26% femei. Compoziţia etnică a populaţia comunei arată în felul următor: 7.83% - moldoveni, 89.72% - ucraineni, 1.99% - ruşi, 0.12% - găgăuzi, 0.06% - bulgari, 0.06% - polonezi, 0.23% - alte etnii. În comuna Medveja au fost înregistrate 687 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.5 persoane.

[în sus]Istoria localității

Prima atestare documentară a satului Medveja datează din 1 august 1432, cînd Ilie Voievod îi dăruia boierului său Isaia mai multe sate, printre care figurează şi Medveja. De la începuturi aici au trăit moldovenii, lucru demonstrat numeroasele toponime locale: Lîngă Odaie, Burtosul, Planul Popii ş. a. cu timpul apar şi alte toponime: Movila lui Saviţchi, Cîmpul lui Sprujinschi, Panskaia Storona, Kazionnaia Storona (Partea de Stat).

Nu se ştie exact de unde vine denumirea Medveja, unii susţinînd că de la urşii care în vechime se întîlneau în număr mare în regiune, însă mai verosimilă pare versiunea preluării denumirii satului de la pîrîiaşul Medvedca, o vînă mică de apă de 20 km lungime, care se varsă în Prut, căci nu poate fi mai vechi satul decît acest pîrîu.

Satul Medveja reapare menţionat în documente la mijlocul secolului XVI, cînd Toader, pîrcâlabul de Hotin, avea în proprietate cîteva părţi din acest cu privilegii de cumpărătură de la Petru Rareş. Apoi Alexandru Lăpuşneanu îi întăreşte în 1554 vistiernicului Mogîldea partea dinspre răsărit a satului Medveja, cumpărat cu 600 zloţi tătăreşti de la Grozava, fiica pîrcălabului Toader.

Satul mai este pomenit şi într-un hrisov de la Petru Şchipul, datat cu 24 martie 1587 prin care erau hotărnicite două moşii. Satul este menţionat într-un act din 27 iunie 1604, dat de Ieremia Movilă pentru diacul Pavel Taban. În 1616 Radu Mihnea îi întăreşte lui Ionaşcu, fiul Bilei, a patra parte din satul Medveja. In 1665 moşia Medveja aparţinea boierilor din neamul Hajdeu, nişte înaintaşi ai lui Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Secetele din ultimul deceniu al secolul XIX afectează puternic viaţa sătenilor din Medveja, care sunt nevoiţi să ia porumb şi orz cu împrumut de la zemstvă, datorie, pe care urmează s-o achite cîţiva ani la rînd. La sfîrşitul secolului o jumătate din ocina Medveja intra în volostea Lipcani, iar o altă jumătate în volostea Chelmeneţ.

În 1904 satul avea 170 de case cu 1.068 de suflete. Către 1910 satul număra deja 186 de case, însă numărul locuitorilor este în scădere.

In perioada sovietică, recensămîntul din 1949, consemnează la Medveja 2.293 de locuitori, majoritatea de etnie ucraineană. Recensămintele din 1979 şi din 1989 găsesc în sat 2.127 de locuitori (970 de bărbaţi şi 1.157 de femei) şi, respectiv, 1.926 de locuitori (861 de bărbaţi şi 1065 de femei).

[în sus]Resurse naturale

Fondul funciar al comunei alcătuieşte 2453,07 ha, dintre care:
- pămînt arabil – 1639,06 ha,
- fondul forestier – 105,10 ha,
- resurse acvatice – 48,38 ha.

[în sus]Sfera socială

Pe teritoriul comunei funcţionează:
- şcoala medie,
- grădiniţa de copii,
- casa de cultură,
- centrul medicilor de familie,
- biblioteca.