[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 2020 de oameni, dintre care 51.24% - bărbaţi și 48.76% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 99.50% - moldoveni, 0.30% - ucraineni, 0.10% - ruşi, 0.10% - alte etnii.

În satul Buşila au fost înregistrate 557 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.6 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Bușila a fost menționat documentar în anul 1428 cu denumirea Stănigeni. La 1817 satul apare în documente cu denumirea slobozia lui Bușilă. Vel-căpitanul Andrei Bușilă a fost  ctitorul bisericii din Stănigeni  cu hramul „Sf.Arh.Mihail şi Gavriil”. Sfîntul lăcaș a fost înălţat în 1828.

Biserica suplă şi armonios construită, are zidurile din piatră, groase de circa un metru şi este în formă de treflă. Deasupra pridvorului este construită clopotniţa dotată cu 2 clopote mari şi unul mic, pe care se găsesc înscripţii ce vorbesc despre anul înălţării acestui locaş sfînt şi numele vechi al satului – Stîngeneni.

La biserica „Sf. Arh.Mihail şi Gavriil” activa un cor compus din enoriaşi ai parohiei. Începînd cu anul 1876 în biserică se păstrau în ordine copiile de pe cărţile matricale. Biserica avea şi o bogată bibliotecă. Conform unor rapoarte biserica din s.Buşila cuprindea aproape 400 exemplare de carte bisericească.

În perioada sovietică biserica a fost închisă. Multe bunuri au fost arse, doar unele din ele au fost salvate şi păstrate la săteni. În acest răstimp a servit drept încăpere pentru păstrarea unor bunuri materiale. În vara anului 1989 a fost redeschis sfîntul locaş.