[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 389 de oameni, dintre care 49.87% - bărbaţi și 50.13% - femei. Structura etnică a populaţiei arată astfel: 98.97% - moldoveni, 0.51% - ucraineni, 0.51% - ruşi.

[în sus]Monumente istorice

Lîngă satul Buzdugeni, pe malul stîncos al rîului Racovăţ, se află o peşteră în care mai bine de 40 mii de ani în urmă au locuit strămoşii noştri îndepărtaţi. Arheologii au efectuat săpături în peşteră şi au depistat oase de animale, obiecte confecţionate din cremene, cărbune de lemn etc. Unele oase de animale au pe suprafaţa lor zgîrieturi şi părţi şlefuite, care indică întrebuinţarea lor ca unelte de muncă. Aproape de peşteră, pe malul Racovăţului, a fost depistată o vatră de staţiune umană cu o vechime de peste 14 mii de ani. Aici s-au găsit obiecte din cremene, oase de animale tipice pentru epoca paleoliticului tîrziu.

Primul sat locuit de sedentari agricultori şi crescători de vite s-a format aici în mileniul III î Hr. Oamenii locuiau în case făcute din bîrne acoperite cu paie sau stuf, pereţii fiind lipiţi cu lut. Localnicii practicau olăritul, vasele de diferite forme şi mărimi fiind în înfrumuseţate cu picturi de culoare cafenie şi albă. Majoritatea obiectelor casnice erau confecționate din cremene şi oase de animale, dar localnicii utilizau şi arama. Cu timpul așezarea a dispărut, fiind arsă, iar arheologii au depistat în apropiere obiecte tipice pentru epoca neoliticului.

În epoca marilor migrații teritoriul dintre Nistru și Prut a fost străbătut de numeroase neamuri migratoare, dovadă a trecerii acestora prin zonă fiind 7 movile funerare în apropierea satului  Buzdugeni.

[în sus]Istoria localității

O așezare umană datînd din evul mediu timpuriu a fost fondată în apropierea locației actuale a satului Buzdugeni, după anul 1400. Aşezările vechi erau părăsite adesea din cauza incursiunilor tătarilor. Prima atestare documentară a satului Buzdugeni datează din 29 aprilie 1672.

La 15 februarie 1721, în documentul care menționează împărţirea moșiilor de vornicul Ioan Sturza cu cumnaţii săi, este pomenită şi o parte de moşie din s. Bădăjeni, ce rămîne în posesia Saftei, soţia lui Cuza Spătarul. Cu timpul Bădăjenii își schimbă denumirea în Buzdugeni. În 1859 satul Buzdugeni de pe rîul Racovăţ, sat răzeşesc, avea 30 de gospodării, în care vieţuiau 82 de bărbaţi şi 75 de femei.