[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 471 de oameni, dintre care  48.41% - bărbaţi și 51.59% - femei. Structura etnică a populaţiei este următoarea: 69.21% - moldoveni, 26.11% - ucraineni, 3.82% - ruşi, 0.21% - bulgari, 0.21% - ţigani, 0.42% - alte etnii.

[în sus]Istoria localitații

În apropierea satului Curături, pe malul Nistrului arheologii au descoperit urmele unei cetățui getice din secolele IV-III î.Hr. Cetatea avea forma unei potcoave cu diametrul de 80 m, șanț de apărare și val de pămînt cu înălțime a de 1,5-2 m.

Prima atestare a satului datează din anul 1801. În preajma satului se afla și un schit de călugări. În 1836 satul avea 23 de gospodării și 123 de locuitori. Către mijlocul secolului al XIX-lea satul avea deja 36 de case și 190 de locuitori. În timp satul crește constant, se mărește numărul gospodăriilor și al populației.

În 1949 numărul populației este de 829 de locuitori. Însă recensămintele care au urmat au înregistrat o lentă, dar constantă scădere a numărului populației, astfel încît în prezent a ajuns la cîteva sute de oameni.

[în sus]Resurse naturale

Rezervaţia peisajistică Poiana-Curătura-Tarasova cu o suprafaţă de 692 ha include terasele din preajma Nistrului între comunele Socol şi Tarasova, precum şi minunatele canioane, care se deshid spre Nistru mai la nord-vest de comuna Poiana şi Curături. În afară de povîrnişurile pietroase, precum şi de terasele de jos de pe malul rîului Nistru, în această rezervaţie peisajistică intră fondurile forestiere Poiana; Curături-Corn; Curături-Tabăra ale gospodăriei silvice Şoldăneşti. Pe această porţiune se găsesc terasele vechi ale Nistrului (IV-VI), care formează ieşituri abrupte cu o lungime de 50-70 m peste alte terase mai tinere (I-III). Din terasele abrupte şi dezgolite se văd depunerile sarmatice. Depunerile sînt formate în temei din straturi de lut margă (marnă) cu sloiuri de torf vulcanic (7 m), iar mai sus – calcar (13 m). Ele conţin rămăşiţe ale bogatei faune de moluşte. Orizontul în partea de jos este fomat din nisipuri şi calcar ocsalit.

Porţiunile de pădure de pe crestele deasupra prăpastiilor sînt în temei din tei auriu, stejar petrofit, arţar, carpen, frasin, păr, cireş şi alte specii de copaci. Frasinul obişnuit s-a concentrat în vîlcele şi gropi, unde umiditatea solului este mai mare. Arţarul cu frunza ascuţită, arţarul de cîmp şi vişinul magaleb cresc în locurile, unde la bază sunt calcar și nisipuri. În partea mijlocie a povîrnişurilor se întind păduri formate din copaci pitici de stejar, carpen, cireş, păr, vişin magaleb, în unele locuri cresc arbuşti denşi de măceş, scumpie, corn, porumbrele, mesteacăn european. Aici toamna gama de culori este foarte bogată şi fermecătoare.

Dintre animalele sălbatice se întîlnesc dihorele de stepă, dihorele de pădure, vulpea, iepurele, popîndăul comun, popîndăul pătat, veveriţa, căprioare, aici sunt multe păsări cîntătoare. Pe apa rîului Nistru se întîlnesc colonii de raţe sălbatice, lebede, bîtlani, berze albe şi negre, de asemenea se întîlnesc şobolanul de apă, vidra. Malurile stîncoase, grotele, peşterile naturale sunt locurile de viaţă pentru jderul de piatră, coloniile de lilieci: liliacul tîrziu, noptarul cu urechile ascuţite, noptarul de apă. În grotele inacesibile trăiesc vulturii.

Majoritatea dintre aceste animale ca bursucul, liliacul, păsările răpitoare sînt introduce în Cartea Roşie a Republicii Moldova şi sînt ocrotite de stat.

În calcarul sarmatic se află un şir de grotre şi peşteri naturale, iar spre nord de comuna Socol, în malurile abrupte ale calcarului – un şir de peşteri artificiale, accesul spre care este destul de anevoios. Prin defileul rezervaţiei curge un rîuleţ, care îşi ia începutul de la un izvor puternic de lîngă satul Alcedar, fiind parte componentă a bazinului nistrean.