[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1959 de oameni, dintre care 48.29% - bărbaţi și 51.71% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului era următoarea: 99.44% - moldoveni, 0.26% - ucraineni, 0.05% - ruşi, 0.05% - găgăuzi, 0.20% - alte etnii.

Conform datelor recensământului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Bulboci constituia 2284 de oameni, dintre care 48.20% - bărbaţi și 51.80% - femei. Componența etnică a populaţiei comunei era următoarea: 99.34% - moldoveni, 0.35% - ucraineni, 0.09% - ruşi, 0.04% - găgăuzi, 0.18% - alte etnii.

În comuna Bulboci au fost înregistrate 833 de gospodării casnice în anul 2004(4). Membrii acestor gospodării alcătuiau 2284 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Bulboci este așezat pe valea rîului Căinar. Existența unei vieți sedentare omenești în acest loc cu mult înainte de era noastră o probeaza vestigiile arheologice, descoperite în cuprinsul și în preajma localității: străvechile unelte de lucru și obiecte de uz casnic, fragmentele unor vase de lut și de aramă, produsele de meșteșugărit, cenușarele pe locul cuptoarelor de altă dată. Urmele trecutului îndepărtat le păstrează movilele din hotarul satului: Movila Săpată, Movila Tătarului.

Denumirea localității reprezinta un toponim de origine hidrografică. Pe amplasamentul satului, în lunca rîului Căinar, se aflau mici lăcușoare și heleșteie, care au determinat și denumirea așezării.

Pentru prima dată satul este menționat documentar la 1528, cînd marele voievod Petru Rareș “pentru dreaptă și credincioasă slujbă către țară” dăruiește armașului Marcu Ciuciuma o parte “de ocină pe valea Căinarului, în ținutul Sorocii, cu trei seliști, ce se mărginește din sus cu moșia Macareuca, din jos cu Bulbocii, pînă în Valea Petrii, dinspre răsărit cu Baxanii, iar dinspre apus cu apa Căinarului”.

Mențiunile de mai tîrziu sînt destul de frecvente. La 8 mai 1614 satul e amintit cu prilejul confirmării de către Ștefan Tomșa diacului Petru din Bulboci “a lui dreaptă moșie cu tot venitul”, satul Popeștii de pe apa Căinarului.

La 17 aprilie 1644 Vasile Voievod confirma lui Gavril, pîrcălab de Suceava, părți din mosia satului Bulboci, cu iazuri și cu loc de moară în apa Căinarului. Mai tîrziu satul și moșia Bulboci devin în intregime proprietatea lui Gavril, ajuns deja hatman. La 1679 moșia Bulbocilor aparținea șetrarului Vasile Mîrzac, împreuna cu alte ocine de pe rîul Căinar: Petrești, Scăieni, Buciumeni s. a.

În anul 1787 este menționată biserica din sat, din nuiele împletite lipite cu lut, acoperită cu stuf. În 1829 sfîntul lăcaș a fost rezidit din piatră. Recensămîntul din 1817 găsește mosia satului în proprietatea Mănăstirii Sf. Spiridon din Iași. La 1859 localitatea avea 134 de ograzi cu 732 de locuitori. Recensămîntul din anul 1897 fixa la Bulboci 990 de locuitori (485 barbati si 505 femei).

Dictionarul geografic al Basarabiei (1904) înregistra în satul Bulboci 214 case, 1028 de locuitori, o biserică, grădini, prisăci, două heleșteie. În 1911 ia ființă în apropierea localității satul Bulbocii Noi, satul vechi numindu-se de acum înainte Bulbocii Vechi.