[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1631 de oameni, dintre care 49.91% - bărbaţi și 50.09% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului era următoarea: 99.02% - moldoveni, 0.61% - ucraineni, 0.18% - ruşi, 0.06% - bulgari, 0.12% - alte etnii.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Dumbrăviţa constituia 2371 de oameni, dintre acre 49.01% - bărbaţi și 50.99% - femei. Compoziţia etnică a populaţia comunei arată în felul următor: 98.82% - moldoveni, 0.59% - ucraineni, 0.17% - ruşi, 0.04% - bulgari, 0.30% - ţigani, 0.08% - alte etnii.

În comuna Dumbrăviţa au fost înregistrate 857 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Primii oameni s-au stabilit aici cu traiul cca 12 mii de ani în urmă. Aici s-au găsit obiecte de cremene tipice pentru epoca paleoliticului.

Satul Dumbrăvița a fost atestat documentar în anul 1570. La 5 mai 1606 Harbor cel Bătrîn lasă moştenire prin testament ocina şi satul Dumbrăviţa nepotului său Gheorghiţă, fiul căpitanului Stefan. In 1629 o parte din moşia de aici o stăpînea boierul Petrascu Iordache. În 1669 Anita Hînculeasa vinde lui Petrascu loardache a treia parte din ocina sa. În 1770 a fost construită şi sfinţită biserica de lemn din Dumbrăviţa. Hramul satului se sărbătorește de Duminica Mare.

[în sus]Resurse naturale

Suprafața terenului agricol în sectorul public este de 1508 ha, dintre care pămînt arabil – 764 ha, vii – 49 ha, livezi – 126 ha.   Sectorul privat – 222 ha.

[în sus]Sfera socială

Satul Dumbrăvița dispune de 2 magazine, instituție preșcolară, centru medical, casă de cultură, 2 biblioteci, oficiu poștal, stadion. În localitate sînt 67 fîntîni, 3 km drumuri, 680 instalații de alimentare cu gaz lichefiat.