[în sus]Istoria localitații

Satul Ignăţei din ţinutul Orheiului este atestat documentar în anul 1623. Următoarea  menţiune a localităţii datează din 1665, cînd apare într-un document de hotărnicie a moşiilor. Ignăței este un vechi sat de răzeşi, care la 1803 sunt consemnaţi în actele oficiale alături de mazilii, care sunt descendenţii boierilor ce nu au ocupat funcţii în aparatul de stat.

Către anul 1875 la Ignăţei sunt 227 de gospodării cu o populaţie de 1 355 locuitori care aveau în proprietate 175 de cai, 218 vite cornuted mari, 740 de oi şi capre. Recensămîntul general din 1897 fixa la Ignăţei 1 612 locuitori.

În anul 1917 satul Ignăţei avea doi reprezentanţi în Sfatul Țării – Pavel Cocîrlă şi Vasile Bîrcă. Vasile Bîrcă a făcut o carieră în instiuțiile statului, ocupînd funcţii importante.  În 1925 comuna Ignăţei avea 412 gospodării şi 2 118 locuitori.
Biserica din lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” exista la Ignăţei din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În 1793 este zidită biserica din piatră în stil bizantin cu două cupole. Pe lîngă această biserică, în anul 1861, a fost înfiinţată şcoala parohială. În 1870 îşi deschide uşile şcoala primară din localitate.

[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 2426 de oameni, dintre care 49.84% - bărbaţi şi 50.16% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 99.51% - moldoveni, 0.21% - ucraineni, 0.21% - ruşi, 0.04% - bulgari, 0.04% - alte etnii. În satul Ignăţei au fost înregistrate 887 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane.

[în sus]Sfera socială

În satul Ignăţei activează clubul tehnic-sportiv AZIMUT care de mai mulţi ani marchează Ziua Victoriei şi comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei prin diverse acţiuni cultural-sportive.

În anul 2011 competiţiile s-au desfăşurat la Ignăţei. Alături de sportivii din localitate la competiţii au participat şi echipele de la gimnaziul Meşeni, de la Rezina, LT Bieşti, din Orhei, radioclubului de la LT „Hyperion” din Durleşti, Asociaţiei Radioamatorilor din R.Moldova, Federaţiei de Radiosport din R.Moldova.

În cadrul acţiunii au fost organizate concursuri la tehnica turismului, fotbal, desenarea placatelor dedicate sărbătorii de 9 Mai, jocuri tradiţionale moldoveneşti ş.a.

[în sus]Personalităţi

Vasile Bîrcă  s-a născut la 2 ianuarie 1884, în comuna Ignăţei, judeţul Orhei. A urmat studii de drept la Universitatea din Petersburg (1906), obţinînd doctoratul în drept. A profesat ca avocat. La 5 martie 1918 Vasile Bîrcă a fost ales în Sfatul Țării din partea Congresului judeţean Soroca . A desfăşurat o rodnică activitate în Sfatul Țării, deţinînd funcţiile de: vicepreşedinte (25 noiembrie 1918 - 18 februarie 1919), vicepreşedinte al Comisiei Constituţionale (19 mai - 27 noiembrie 1918), membru al Comisiei Juridice.

După Unire s-a consacrat activităţilor politice şi administrative, aderînd la Partidul Naţional Liberal. A exercitat funcțiile de Director general Ia Departamentul Interne, ad-interim la Domenii şi Directoratul Justiţiei în anii 1920-1921, primar al municipiului Chișinău în anii 1922-1923 și a doua oară în anii 1924-1925, preşedinte al Comisiei de unificare, ministru subsecretar de stat la Ministerul de Interne în 1936-1937; director al cotidianului Basarabia. Deputat de Orhei în 10 legislaturi.

A fost distins cu importante Distincţii: Coroana României, Steaua României, Vulturul României, Regele Ferdinand în grad de Comandor, Coroana României în grad de Mare Ofiţer.

Vasile Bîrcă s-a stins din viaţă în anul 1949, fiind înmormîntat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.