[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia oraşului Iargara constituie 4384 de oameni, dintre care 47.90% - bărbaţi şi 52.10% - femei. Structura etnică a populaţiei oraşului arată astfel: 72.14% - moldoveni, 14.13% - ucraineni, 5.63% - ruşi, 2.66% - găgăuzi, 14.66% - bulgari,  0.06% - polonezi, 0.09% - ţigani, 0.57% - alte etnii.

La Iargara au fost înregistrate 1490 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.9 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Prima atestare a localității cu denumirea Şargora datează din anul 1772, cînd este trecută în recensămîntul efectuat de administrația militară rusă. Localitatea Iargara începe să se dezvolte cu adevărat începînd cu anul 1902, odată cu înfiinţarea staţiei de cale ferată pe traseul Basarabeasca – Prut. Treptat, în jurul gării se construiesc case de locuit, se înființează noi gospodării, apar dughene, prăvălii, etc.

În anul 1922 37 de ţărani din Iargara au fost împroprietăriți cu 218 ha de pămînt. În 1923 satul avea o populație de 535 oameni (260 de bărbaţi şi 275 de femei),  număra 180 de case, o gospodărie boierească, o moară, 2 biserici luterane, o cîrciumă. Colonia germană din Iargara înființată în anul 1882 număra 310 oameni, care aveau în proprietate 381 ha de pămînt. În 1940, odată cu instaurarea puterii sovietice, nemții din Iargara s-au repatriat în Germania, lăsînd casele goale şi o mare parte a averilor.

În 1948 la Iargara este organizată o stație de mașini și tractoare, se dezvoltă gospodăria forestieră mecanizată, asociația de producție agrară a industriei vinicole, elevatorul pentru cereale. Datorită amplasării sale reușite și existenței căilor de comunicație Iargara este în prezent un orăşel agro-industrial important în sud-vestul republicii.

Recensămîntul din 1949 a fixat la Iargara 1002 locuitori, dintre care 509 - moldoveni, 310 - ruşi, 133 - de bulgari, 35 - ucraineni şi 15 - găgăuzi. În zonă este înființat sovhozul-fabrică „Tătărăşeni”, specializat în viticultură şi vinificaţie, care se dezvoltă cu succes, gospodăria silvică cu plantaţii de copăcei pentru împădurire, au apărut o serie de întreprinderi industriale și de deservire a populației, se reconstruiește staţia de cale ferată.

În 1977 în orăşel activau 2 şcoli medii şi una primară, casa de cultură cu instalaţie de cinematograf, 3 biblioteci, 4 creşe-grădiniţe, un spital cu farmacie, cîteva ospătării şi magazine, un hotel.

[în sus]Resurse naturale

Fondul funciar al orașului Iargara constituie 2 704 ha, dintre care cea mai mare pondere revine terenurilor cu destinație agricolă care ocupă 1 704,2 ha sau circa 63% din toată suprafața orașului. Bonitatea medie a terenurilor agricole este 68 de puncte. Resursele acvatice ale orașului sînt reprezentate de rîul Tigheci și trei lacuri cu o suprafață totală de 12,8 ha.

[în sus]Economia locală

Potențialul economic al orașului este reprezentat în special de agenții economici care activează în  baza patentei de întreprinzător. Întreprinderea de vinificație „Cristi” S.R.L. este specializată în prelucrarea strugurilor și producerea vinului; gospodăria silvică „Iargara” prelucrează lemnul; SA „Elevatorul Iargara” prestează servicii agricole. Deasemenea în oraș își desfășoară activitatea SA „Agromontaj”, Staţii de alimentare cu combustibil şi gaz lichefiat, Filiala Iargara „Moldcărbune”, Filiala Iargara „Universcoop”, 563 de Gospodării Ţărăneşti.

[în sus]Sfera socială

Sistemul educațional al orașului Iargara cuprinde 2 instituții preșcolare, o școală medie de cultură generală, Liceul Teoretic  „L. Blaga”. Instituțiile de cultură din oraș sînt reprezentate de 2 biblioteci publice, casa de cultură, casa de creaţie pentru copii. Pe teritoriul orașului este amplasat un obiectiv sportiv, parcul de cultură și odihnă, monumental gloriei militare. Sistemul de ocrotire a sănătății este asigurat de centrul medicilor de familie, o stație de salvare și 2 farmacii.