[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1449 de oameni, dintre care 49.28% - bărbaţi și 50.72% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 98.41% - moldoveni, 0.69% - ucraineni, 0.48% - ruşi, 0.07% - găgăuzi, 0.07% - bulgari, 0.28% - alte etnii.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Trebujeni constituia 1912 oameni, dintre care 48.59% - bărbaţi și 51.41% - femei. Compoziţia etnică a populaţiei comunei: 98.69% - moldoveni, 0.52% - ucraineni, 0.42% - ruşi, 0.10% - găgăuzi, 0.05% - bulgari, 0.21% - alte etnii.

În comuna Trebujeni au fost înregistrate 744 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.6 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Trebujeni a fost menționat documentar în anul 1575 cu denumirea Tărbușeni, Trăbujeni. Satul face parte din zona Codrilor de Est și este așezat pe malul rîului Răut, în defileurile formate după retragerea Mării Sarmatice.

Cele mai vechi urme de locuire umană de pe teritoriul actual al comunei Trebujeni datează din sec. XIV, ele fiind evidențiate îndeosebi pe teritoriul acutalului complex arhitectural „Orheiul Vechi", unde s-au descoperit numeroase rămășițe arheologice. La începutul secolului XIV, cînd sudul și centrul Moldovei a fost cotropit de Hoarda de Aur, țărani în căutare de noi pămînturi s-au stabilit pe teritoriul care astazi formează comuna Trebujeni. Tătaro-mongolii au construit aici un oraș și l-au numit Sahr al-Djedid (Orașul nou). După înfrîngerea armatei tătaro-mongole în anul 1362, orașul a fost distrus. Mai tirziu, lîngă ruinele fostului oraș-cetate au fost inființate satele Trebujeni, Butuceni și Morovaia.

[în sus]Monumente istorice

La distanța de 2,50 km spre nord de satul Trebujeni, la nord-est de drumul Trebujeni-Susleni, pe o pantă cu orientarea sud-vestica în locul Fîntîna Joeei a fost descoperită o așezare medievală timpurie din sec. X-XII, prima jumătate a sec.XIV. Tot aici au fost depistate urmele unei așezări tracice de tipul Saharna-Solonceni, sec.VIII-VII î. Hr., o așezare geto-dacică din sec. IV-III î.Hr., o așezare de tipul Poienești-Lucășeuca, sec.II-I î.Hr. Aici au fost găsite fragmente de ceramică medievală timpurie lucrată la roată din sec. X-XII, și ceramică "gălbuie-roșietică" a Hoardei de Aur, sec.XIV.