Epitaful vornicului Alexandru Dimitrie Sturza
Nemernice străine, dacă cumva vei trece
Pe lâng-această mută şi tristă peatră răce
Opreşte-te şi pleacă privirea spre pământ;
Căci într-acest mult jalnic, întunecos mormânt,
Cununa României, de moarte secerată,
E pentru vecinicie aice îngropată!
Patriotism, blândeţă, amor religios,
Tot ce în lumea asta e mare şi frumos,
Cu Alexandru Sturza în groapă stau închise...
Aşa ne arată Domnul că toate-s numai vise;
C-un om nu ia cu sine, când se priface-n lut,
Decât recunoştinţa binelui ce au făcut.
Ferice însă acela ce las o mângăiere
În inimi sfâşiete de jale şi durere;
Un nume scump şi dulce vrednicii lui soţii,
Şi pilde de virtute iubiţilor săi fii!