Francez, Neamţ, Rus, ce firea te-a făcut,
Pământul tău e bine-a nu uita;
Oricui e drag locul ce l-a născut.
Eu, fraţii mei,'ori unde-oiu căuta,
Nu mai găsesc ca dulcea Românie,
De-o şi hulesc câţi se hrănesc în ea
Corci venetici. Dar oricum va fi, fie,
Eu sunt Român, şi-mi place ţara mea,

Laudă mulţi pe Francezul voios,
Pe mândrul Rus, pe Neamţul regulat,
La dânşii, spun, că-i bine şi frumos;
Dar, fraţii mei, eu oricât am umblat
Pe drumuri lungi, cu şine ferecate,
Nu mă 'nvoeam şi vreţi să ştiţi de ce?
Pentru că-mi plac şoselele stricate.
Eu sunt Român, mi-e dragă ţara mea.

Străine ţări îmi place-ades să văd.
Dar sunt sătul lumea de-a colindă ;
In ţara mea de-acuma voiu să şed ;
Căci, fraţii mei, ori unde voiu umblă,
N'o să găsesc acea bună primire
Ce m am deprins în ţară-mi a vedea ;
Şi în străini e rece găzduire !
Eu sunt Român, mi-e dragă ţara mea.

Tânăr eram şi sărutam cu-amor
Căpriii ochi sburdatecei Dridri
Ea mă vându ! şi eu voiam să mor,
Când mă 'ntâlnì o blondă milady;
Dragostea ei scăpă a mele zile,
Dar mă 'nghieţă, şi mă 'ncălzi abia
Dulcele-amor româncelor copile...
Eu sunt Român, îmi place ţara mea.

La masă beau adesea vin străin,
Tocai, Bordo, Şampanie iubesc.
Iar mai ales prefer vinul de Rin,
Dacă nu am Cotnar şi Odobesc;
Când însă am, deşert pline pahare,
Apoi încep să cânt vre-o manea,
Şi sunt tot beat cât ţin zilele-amare !
Eu sunt Român, mi-e dragă ţara mea!

         1853, August.