Doină, doină, greu îmi cazi
Din pădurea cea de brazi,
Şi cu jale îmi răsuni
Din huceagul de aluni,
Şi m-adormi, m-adormi cu drag
Pin frunzişul cel de fag.
Cine sună-n cetine,
Doiniţe, prietene,
Diu, diu, diu, de-a codrului,
Că doina-i care-o cântai ­
Tragănă-ne, tragănă,
Frunza-n codru leagănă.