Nouă să ne aduceţi scaune de argint,

Să descălecăm aici pe pământ

Sau să întindeţi covoare,

Să descălecăm în pridvoare.

La cai să daţi fân,

Zizdeu verde,

Cosit din noaptea Sfântului Gheorghe,

Cu roada neluată,

Cu floarea nescuturată,

Strâns în sărbători

De două fete surori.

Caii noştri să mănânce

Şi din capete să nu mişte;

Caii noştri să beie

Şi din capete să nu deie.

Noi am descăleca,

Am mai sta,

Am mai ura,

Dar ni-i frică că vom însera

Şi avem de trecut stânci,

Văi adânci,

Munţi cu brazi mărunţi

Şi întunecoşi,

Bine v-am găsit sănătoşi!

Pune plosca la gură, socru-mare,

Ce s-a făcut s-a făcut,

Nu mai este de desfăcut,

Să dai numai opt boi

Şi şapte vaci,

Şi apoi să rabzi şi să taci.

Ţine, socru-mare,

Îţi dau plosca,

Ia astă rădăcină uscată,

La şezut crăcănată,

Pe-aicea lată, pe-aicea lată.

Ia închina, soacră, o dată,

Să nu o săruţi tare,

Că şi căciula din cap îţi sare.

Să o săruţi mai binişor,