Moşu Gavrilă îl ia pe Petriţă de mână, îl apropie de Măriţa, şi ei se sărută.

— Aşa! Asta-i altă gâscă. Ei, acu, cumătră, du-te-n beci, adă un ulcior de vin şi asta-i toată treaba. Petriţă se cunună cu Măriţa. Mama Zamfira aruncă la moşu Gavrilă o privire răutăcioasă, dar n-are ce face.

Toţi intră în casă; şi afară iarăşi domneşte liniştea şi se aude numai vântul. Oamenii se duc de la ogradă. Iar dacă au intrat, Petriţă şi cu Măriţa se pun în genunchi înaintea moşului Dumitru şi a mamei Zamfira şi, înroşiţi de ruşine, le sărută mâinile, ş-apoi asemenea şi lui moşu Gavrilă. Moşu Dumitru zice, stând în picioare:

— Ei, copii, acu v-aţi întorlocat pentru toată viaţa. Să deie Dumnezeu să vă fie traiul frumos, bogat şi liniştit, fără bucluc şi neînţelegeri în casă. Să vă blagoslovească Domnul.

— Fa, Zamfiră! Ian du-te-n beci şi adă nişte vin de-al nostru. Mai iute. Mama Zamfira ia ulciorul şi iese. Iar moşu Gavrilă se apropie de Petriţă şi Măriţa, îi sărută în frunte şi le zice c-un zâmbet de bunătate:

— Iaca, dragii moşului, c-aţi ajuns mire şi mireasă ş-o să aveţi casa voastră. Să trăiţi bine, că asta-i bogăţia soţilor. Dacă îţi fi uniţi în toate, şi Dumnezeu se va uni cu voi, va fi bun cu voi şi vă va da la casă toate cele de trebuinţă. Ascultaţi cuvintele moşului, că nu veţi fi pe urmă căiţi. Să trăiţi, să faceţi bani şi copii şi să ajungeţi pân' la adânci bătrâneţe. Da eu acu iaca vă dau darul meu pentru gospodăria voastră cea viitoare. Nu se ştie, voi mai ajunge eu să joc la nunta voastră ori nu, da ce-i în mână nu-i minciună. Primiţi!

Şi moşu Gavrilă scoate din pungă zece ruble de aur şi le dă lui Petriţă. Apoi vine mama Zamfira cu vinul şi porneşte o veselie pân-în răsăritul zorilor.

Soarele a apus. Pe cerul asfinţitului arde o flacără roşie-deschisă. Vâjâie vântul. Se apropie amurgul, şi ciorile zboară pe deasupra satului şi a câmpiilor, cântând cântecele lor de toamnă.

Noiembrie 1906