Văd prăbuşirea
Noaptea, 5-6 iulie 1917
Văd prăbuşirea unei stele,
Al nopţii mândrului luceafăr,
Şi sufletul cântării mele
Smintit se zbate şi neteafăr.
Se scurge noaptea-n sfântă tihnă,
Dar tunurile vrăjmăşeşti
Ţintesc şi bat fără odihnă
Să şteargă satul Mărăşeşti.
Aduce fierul moarte-n şuier
Şi prăbuşire pe pământ,
Se frânge cântecul din fluier
Şi moare-n tremur de mormânt.
Iar sufletul cântării mele
Smintit se zbate şi neteafăr
La prăbuşirea unei stele,
Al nopţii mândrului luceafăr.
Mărăşeşti, 5-6 iulie 1917