Asupra corupţiei secolului
Iertat oare celor tineri şi bătrânilor să fie
Ca să facă-n toate zile scandaloasă nebunie?
Iertat fi-va să prăzi oameni prin un nou metod ghibaci,
Să te-nsori, să laşi copiii, cununia s-o disfaci?
Iar pe asemene nelege a tuna ori nu se poate?
Să audă farizeii şi a viţiilor gloate,
Critico nemituită, adevărul cel curat
La acii ce vreau s-asculte spune-l astăzi dizgheţat.
Unde-i legea cea sfinţită şi dreptatea nevândută,
Între noi din vechi aflat-aţi o petrecere plăcută,
Pre voi bunii şi părinţii cu respect v-au onorat,
Însă-n loc ca strănepoţii p-urma lor să fi călcat,
Derâzând simplicitatea timpurilor ce-s trecute,
Pe fantoame lustruite austera-au schimbat virtute.
Vorbe multe sunătoare, dar veninu-i mezul lor,
Care pierde azi prezentul p-un nesigur viitor.
Unde-s oameni de parolă, amici unde-s cu tărie,
Unde giunii care patriei razim, vânta ei să fie?
Soţii giugul ce-l giurasă nu voiesc a-l mai purta,
Pana nu cată alt merit decât cel a defaima;
Patrioţii între sine un altuia groapa sapă,
De averea cea stăină epitropul să adapă.
Giudele, căruia datu-i ministerul cel mai sfânt,
Direptatea celor meseri ş-al său vinde giurământ.
Nu cu-asemene principii Alexandru cel Bun Rege
Reformat-au societatea cu-nţăleaptă eternă lege,
Nice Ştefanu cel Mare, de nemicii patriei-ncins,
Combătând un miez de secol, trii imperii au învins!
Înarmează-te, române, cu oţele şi cu zale,
Mai mult însă te-ntăreşte şi cu armele morale!
Nemoralul, egoizmul, interesul ovelit
Sunt tirani carii să-ncearcă să te ţie cătuşit.
Aşa Roma, a noastră mumă, păn virtutea avea altară,
Fericită-au fost în nuntru şi temută din afară;
Dar când cetăţenii Romei de virtuţi s-au depărtat,
Cele urzite-n curs de secoli într-o zi s-au surupat.
De a străinilor urzele au scăpat a noastră ţară,
Numai viţiul din nuntru va putea ca să o piară!