Cărările şi calea dreaptă
Spre o cale grea şi lungă
Călători doi s-au unit,
Deşi ii aveau s-agiungă
Scop cu totul diferit.
Numa avere să adune
Unuia foarte-i plăcea,
Pentru-aceasta el de bune
Orice mijloace credea.
Celalalt, în curăţie,
Câştig strâmb nu căuta,
Fără de făţărnicie
Dreptului se închina.
Ista, deci, cu sigur pas
Tot pe drumul drept au tras,
Dar şiretul călător,
Pintre nobili şi popor
Trecând, în gândul său zice:
Nătărăul las să ţie
Drumul lung; eu prin potice
Voi cârni cu ghibăcie,
Că pre astă scurtă cale
Deseori am fost găsit
Titluri, laude şi parale;
Uneori le-am şi răpit!
Faţa, vorba, tot le schimbă;
Pe cărarea cea mai strâmbă
Tupil se înainta
Tot în stânga,-n dreapta ba!
Ori pe unde el se duce
Ceva trebuie s-apuce;
Fiind toate de al său plac,
Nu fereşte nici un lac,
Ce înainte ca să poată
Păn la brâu în tină-noată,
Ş-încărcat cu grea povoară,
Deşi plin e de ocară,
Împroşcat de tot şi uns,
Aşa la scop au agiuns.
Însă toţi îl defăimau,
Cu degetu-l arătau.
Omul bun, cu mică parte,
Ce pe drum drept au călcat,
Au sosit pe altă parte
Sărac, însă tot curat!