Asinul şi fluierul
Pe o holdă săcerată
Păscând asinul odată,
Din tâmplare au văzut
Fluieraşul cel pierdut.
Vre, mirându-se, să ştie
Di ce lucru a să fie
Lemnul cela găunos?
Deci l-întoarnă-n sus, în gios,
Tot cu botul său l-împinge,
Îl amirosă şi-l linge,
Când, suflându-l, au sunat
Viers ce n-au fost aşteptat.
Măi, măi, strigă-n bucurie,
Acest sunet d-armonie
Au vădit c-ascuns talant
M-au menit de muzicant,
Ş-astăzi nările-mi răsună
Pruba-n lume cea mai bună
Criticului pizmătar
Că viers face ş-un magar.