Defăimând cele la care gloata oarbă se apleacă,
Omul, în a cărui suflet a virtuţei dor n-apune,
Numelul său şi-amintirei trainic monument rădică,
Cu folos ce-aduce lumei prin virtute,-nţelepciune.

Ca pe râpele lui Nilu piramida cea antică,
Ce-n nori creştetul ascunde şi se luptă cu furtune,
Aşa fapta patriotă, ce-a zeimei este fiica,
Timpu-nfrână şi cu soarta pe invidia răpune.

Când pe câmpul a victoriii înota în a lui sânge,
Epaminonda la amicii ce-l plângeau cu duioşie,
Pentru că cu a lui moarte şi-a lui viţe se stângea,
Înfrânaţi, zis-au el, plânsul, vă las două-a mele fiie,
Nemurindele trofee: Leuctre şi Mantinea!