Pleiada
Odă cătră poeţii români.
La ocazia publicărei Pleiadei politice a d. Constantin Negruzzi, unde era trecut, între alţi poeţi iluştri, şi numele lui Gh. Asachi [1]
În a cerului tărie şase stele scânteiază Ş-între cele fără număr răspândesc mai viu lucor, Precum soarele pământul ele mintea luminează Cu cea rază ce purcede de l-al lumei Urzitor. Acolo petrec în faimă geniile fericite, Care sunt de a lor muză nemurirei consfinţite.
Nu averea, nici fortuna, nu drit moştenit-au nume După moarte deschid poarta la mausoleul stelit, Nici poate să înfrâneze pizmătara oarbă lume Zborul celui ce-n virtute, fiind în ea, a trăit. Pre poeta la luceferi duce-a geniei făclia, Entuziasmul l-aripează, cale-i face armonia.
Acolo dintăi profeta, cântător de imne sânte, A depus antica harfă, mântuind pe Israil. De-acolo răsună încă înfocatele cuvinte A lui Omer, Oraţ, Pindar, lui Ovid, Corneil, Virgil, Milton, Şiler şi Petrarca de-colo pre oameni cheamă La virtute, l-amor nobil, şi-s a tiranilor teamă.
Voi, ce-n sân purtaţi pe-Apolon, patrioţi din românie, Deş-ursita vă desparte, armonia va uni! Patria, care vă-ascultă, tema muzei voastre fie, Ca şi ea întru lumină să se poată înnoi, Ca prin fapte virtuoase, de o mai dorită soartă, Deamnă chiar să se arăte şi de numele ce poartă.
Acordaţi române versuri p-armonioase alăute, Într-un rost, ca şi poporul, geamăn cu cel italian, Să înveţe amor de patrie, dor de glorie, virtute, Şi românul de pe Istru, ş-al Carpaţilor muntean, Cel ce bea-n Siret, în Nistru şi-n a Murişului unde, Cel l-a cărui triste doine plaiul Pindului[2] răspunde.
Când românul va cunoaşte, prin a cântului putere, A sa gintă, a ei soartă, ce-i ascunsă-n viitor, Versul când din ochi va stoarce lacrima cea de plăcere, Pe româna tinerică când va-ncinde-o de amor, A românului poeta atunci lumea va să vadă Numele-ncins de cunună strălucind chiar în Pleiadă.
Note
[1] - Aceste versuri aveau o notă cum că în vechime Pleiada era compusă din 7 stele, iar astronomii văd acum numai 6; se vede că cea mai veche, apuind, nu poate fi decât a lui Asachi, celui mai vechi din modernii poeţi (Gh. A.).
[2] - Românii din Macedonia (Gh. A.)