Istoria ieroglifică
aftocrator
(el.) Singur ţiitoriu, carile la stăpînire altă soţie nu are.
axioma
(el.) Dzisă filosofască carea în loc de canon, de pravilă să ţine.
atheist
(lăt.) şi (el.) Fără Dumnădzău, om carile vreunui dumnădzău nu să închină.
Afroditis
(el.) Steaoa carea întîi să arată de cu sară, steaoa ciobanului; boadza dragostelor, a curviii.
afrodisău
(el.) Cela ce îmblă după curvie, muierareţ.
ahortatos
(el.) Nesăturat, nesăţios, lacom peste măsură.
anomalia
(el.) Îndrăptnicie, lucru, cuvînt carile merge împotrivă.
apsifisia
(el.) Nebăgarea în samă, ţinerea în nemică.
austru
(el.) Vîntul despre amiadzădzi, Notos.
B
barbara
(lăt.) Ieste o formă de siloghismuri, carile să face din toate protasele adeveritoare şi părtniceşti.
blagoutrobnii
(slov.) Milos, milostiv, duios.
boala hronică
(el.) Boala carea ţine cu ani, cum ieste oftica, dropica şi alalte.
V
vase priimitoare
(mold.) Stomahul, rindza, maţele şi toate măruntăile în carile întră bucatele.
vasuri
(el.) Temelie pre carea să pune stîlpul.
vatologhie
(el.) Chip poeticesc, cînd aceleaşi cuvinte cu întoarsă orînduială le poftoreşte.
G
galactea
(el.) Drumul carile să vede pe ceriu.
gheneralis
(lăt.) De neam, cel mai de frunte; cel ce cuprinde chipurile supt sine.
gheomandia
(el.) Vrajă, cînd vrăjesc pe crăpăturile pămîntului.