Din albumul unui bibliofil
V - Fragmente dintr-o poveste
Când ascultă cineva cu luare-aminte modul cu care ţăranii povestesc basmele răspândite în popor, el constată perioade întregi, rimate, şi nu se refuză de a crede că poveştile sunt poemuri antice ce s-au prozait cu timpul trecând prin memoria generaţiilor succesive. De exemplu, iată câteva pasaje din povestea lui Cal galben de sub soare:
Cic-a fost un împărat
Mare, mândru, luminat,
Şi avea un cal frumos
Cu păr negru şi lucios.
Când încăleca pe el,
Se simţea mai tinerel,
Când pe el încăleca
Lumea-ntreag-o alerga.
El de cale s-a gătit
Şi la slugi a poruncit
De cal bine să grijească
Şi cu ochii să-l păzească,
Căci de nu l-or îngriji
Vai ş-amar de ei va fi,
Şi le-or sta capetele
Unde stau picioarele!
. . . . . . . . . . . .
„Luminate împărate,
Fă-ţi cu paloşul dreptate!
Noi fugarul l-am pierdut
Făcutu-s-a nevăzut
În fundul pământului
În vârtejul vântului!“
. . . . . . . . . . . .
Împăratul se-ncrunta,
Puse crainici a striga:
Care-n lume s-a afla
Lumea de-a cutreiera,
Nouă ani să nu s-oprească,
Nouă să nu odihnească,
Cât e noapte, cât e zi,
Pân’ce calul va găsi,
Acelui parte să fie
Jumătate-mpărăţie
Şi o fată-mpărăteasă
Care-a fi cea mai aleasă.
. . . . . . . . . . . .