Dar nu te foloseşte de-ai fi chiar fiu de rigă

Când n-ai întru năravuri d-un câine osebire!“

Iată sentimente cu adevărat nobile; iată idei drepte şi de care trebuie să se pătrundă tot acela ce vrea să fie cunoscut de nobil. Dea Domnul ca aceste maxime sfinte să se tipărească în minţile românilor şi ca boierii noştri să le înveţe copiilor lor, odată cu Crezul şi cu Tatăl nostru. La sfârşitul acestei satire poetul face următoarea încheiere:

„Adam boieri pre lume nu a născut nici unul:

Doi fii avu, din care unul era păstor,

Iar altul în sudoare cu sapa se hrănea;

Şi Noe, când potopul a înecat pământul,

Scăpă plugari ca dânsul ce-aveau năravuri bune;

Dintr-înşii toţi ne tragem“ ş.c.l.

Voiţi să vedeţi pe ipocritul în toată făţărnicia lui, îl veţi găsi în Satira III. El

„Când intră într-o casă se-nchină până jos,

Pre toţi îi salutează şi-ntr-un ungher se pune,

Plecându-şi în jos ochii, grăind din vârful limbii

Mătăniile trage, păşeşte-ncetinel... ş.c.l.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

El carne nu ia-n gură la mesele străine.

Nici vin nu vrea să guste, dar nu e de mirat;

Un gras clapon acasă întreg îl ospătă,

Spălându-l cu-o butelcă de vin unguresc dulce.

Pre cei supuşi la pofte trupeşti îi tânguieşte,

Deşi el pe sub gene cu ochi scânteietori

La sânul alb şi gingaş se uită pe furiş;

Eu însă-mi spun păcatul, nu mi-aş lăsa nevasta

C-un cuvios ca dânsul să facă cunoştinţă.“

În această satiră găsim pre zgârcitul, care

„Când vinde, este ieftin numai la jurământ.“

Pre cheltuitorul desfrânat, care

„De-a purure plăcerii deschide drumuri nouă.“

Pre curiosul limbut, care din zori de zi

,,... aleargă, urmăreşte,

Ascultă ce se face prin case şi prin târg;

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Apoi când novitale destule-a adunat,

Întocmai ca o bute umplută cu vin nou

Ce fierbe, sfârâieşte şi dând afară dopul

Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbuşeşte,

Asemene Meandru nu poate mistui

Nimic de câte ştie.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .