În Viena m-am primblat

La Hiţing şi pe Grabe

C-un tânăr delicat

Ce-i zic Herr Graf von Kleine-Schwabe.

Ş-apoi înspre Paris

Am plecat cu grăbire.

Căci Parisu-i un paradis

Plin de ademenire.

Ce voiagiu minunat!

Ce frumos m-am primblat!

În urmă-mi am lăsat

Un nume lăudat.

În sfârşit am sosit la Paris, în patria lui Monsiu Şarlă!.., Ştiţi, Monsiu Şarlă, care a fost dascalul lui Guliţă... În Paris! minunea minunilor! târgu Vavilonului din zilele noastre! Am ajuns noaptea şi am tras la un otel din uliţa: Geofroi Marie, adică: Mi-i frig, Marghioală... A doua zi l-am înfundat pe Guliţă într-un pension şi am rămas liberă, de capul meu. Ha... a... alal de cine-i tânăr şi are bani mulţi! Acolo-i pământul făgăduinţei cel din scriptură; numai un lucru e cam supărător: toate se vând cu porţia, şi porţiile-s mici de tot, ca de pomană. De pildă, ceri un biftec? Îţi aduc o fărâmă de friptură mare cât un irmilic, ba încă şi aceea crudă... cică-i englizască... Ceri raci? îţi aduc vro doi răcuşori în şepte luni, chirciţi, oftigoşi ca vai de ei!... Cât despre bucate de cele sănătoase ca la noi, precum: musaca, capama, ciulama, baclava, cheschet... nici nu se pomeneşte... însă nu face nimică... Parisul nu are seaman pe faţa pământului, şi pot zice că nici chiar Bucureştiul nu-l întrece... adică să fim drepţi... nu-l întrece. Ce nu găseşti în el? galerii de muzeuri vrei? ai; munamenturi vrei? ai; teatruri vrei? ai; pasagiuri române ca la Bucureşti vrei? ai. Che ta lipa. Eu nu le-am vizitat nici pe unele, nici pe altele, pentru că am avut de umblat pe la magazii de marşande de modă. Am fost la madam Desal şi la madam Fovel, de mi-am comandat tualete pe datorie... Le-oi plăti şi eu când or plăti şi celelalte cucoane care le-o rămas datoare... (În taină.) Şi ştiţi una? Sunt cam multe... aşa de multe, încât croitoresele au hotărât să nu mai facă credit compatrioatelor. Cam ruşine, dar ce-mi pasă? Eu tualetele le-am pus la mână şi am şi fantacsit cu dânsele la baluri, la Mabil... Ah! frăţiorilor, ce juvaer de grădină-i Mabilu! ce adunare elegantă întâlneşti în ea!... Nu era seară să nu mă duc acolo la petrecere... ba încă am jucat şi cancanu.

GLASUL DE LA GALERIE: Aş! Aferim, Chiriţă.

CHIRIŢA: Mersi... Acolo am făcut cunoştinţă cu o mulţime de contese şi de prinţese: contesa Frizet, princesa Rigolboş, marhezul Brididi, marşalu Şicar, duca Şicocandar, ba încă am întâlnit şi o claie de boieri şi cucoane de la noi, precum, de pildă: Aud? să nu le numesc? fie!... Dar din toţi cine era mai cu haz, era dnul Agachi Flutur, un berbant în doi peri, care a fost şi volintir la Ipsilant. Cu dânsu făceam supe la cafeneaua englizască, pe bulivar. Ce râsete, ce chicote! Flutur mi-a compus şi un cântec... Să vi-l spun? bucuros, dar să rămâie între noi, vă rog, ca să nu afle dumnealui. Iată-l... ascultaţi:

(Chiriţa cântă următoarele cuplete şi joacă un pas de cancan la sfârşitul fiecărui cuplet.)

(Arie de Offenbach)

Vivat, mândră Chiriţoaie!

Vivat spanchea de Bârzoaie!

Oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie, oaie.

În amoruri să trăiască

Lumea-ntreagă să pârlească,

Ească, ească, ească, ească, ească, ească, ească.

Tra, la, la, la, la, la, la, la.

Sai, Chiriţo,-n joc.

Tra, la, la, la, la, la, la, la,

Sai mereu cu foc.

Chiriţoaia-i sprâncenată

Şi ca un balon umflată,

Lată, lată, lată, lată, lată, lată, lată.

Elegantă şi frumoasă,

Armazoancă amoroasă,

Roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă.

Tra, la, la, la etc.

Chiriţoaia-i din natură

Gingaşă peste măsură,

Sură, sură, sura, sura, sură, sură, sură.

Ea cu ochiul te atrage

Şi pe şfară-apoi te trage,