Sus, la crâşmă Sucevii,
Beau voinicii Bucovii.
Iată că vine călare
Udrea, căpitanul mare,
Şi le zice: ,,Dragii mei!
Hai să ne-mpărţim în trei,
Şi în patru, şi în cinci,
Apoi să-ncălţăm opinci,
Iarna grea ne năpădeşte,
Frunza-n codru se răreşte;
Hai să coborâm în ţară
Pân' la mândra primăvară,
Ca să-mblăcim la secară
Şi ca să tăiem la fagi,
Fagi subţiri de hadaragi,
Iar cum a-nverzi pe-afară
Om ieşi la codru iară
În capătul lanului,
În calea armeanului."