Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui
Joace unul şi pe patru
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate .

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

 Da Lumea întreagă e o scenă, lumea întreagă e un teatru. Şi de la începuturi şi până astăzi teatrul este el însuşi o lume.....  Si toate sint putin cunoscute de publicul larg, care in marea lui parte nu se implica sau nu poate sa se implice.. Puţine sint casele de cultura din sate care functioneaza, nu se mai mege cu spectacole la sate, lumea ramine cu televizorul, daca ramine... Si unde e teatrul si ce loc ocupa el in viaţa noastra??? eun mare semn de intrebare