Reluam
subiectul si încercam sa mai găsim răspunsul la întrebarea: DE CE NU SUNTEM
ROMÂNI? DE CE NU PUTEM SA FIM ROMANI? DE CE NU DORIM SA FIM ROMÂNI? DE CE NU
TREBUIE SA FIM ROMÂNI? CINE SUNTEM NOI SI CINE SUNT ROMÂNII? CINE AM FOST NOI
SI CINE AU FOST ROMÂNII?
In
comportamentul mentalitate unei persoane sunt o mulţime de factori care
influenţează si repetând-se la un grup, la o comunitate - firul ne duce in
adâncul veacurilor si descoperim motive aproape ca de la facerea lumii care ne
dictează o albie pe care intuitiv o urmam conform memoriei genetice,
determinate de anumite conflicte, evenimente, scopuri si idealuri din trecut.
"Marşul"
ONG-urile din România ale aşa-zisei platforme civice "Acţiunea
2012", neînregistrate la Ministerul Justiţiei al R. Moldova, care a
avut loc duminica trecuta, 16.09. 2012, pe teritoriul SUVERAN al R. Moldova
naşte o sumedenie de întrebări, la care nu putem răspunde, daca nu recapitulam
măcar fugitiv unele fapte, evenimente istorice anterioare.
Se creează
impresia ca trăim in doua lumi paralele. Lumea reala este cea ca in 2012 - vor
romanii din România sau nu vor, le place sau nu le place, dar pe harta
politica a Europei ce trăieşte după înţelegerile, principiile si normele de
drept internaţional stabilite după înfrângerea fascismului in cel de-al
doilea război mondial nu exista BASARABIA, nu exista România regala, orice
acorduri, tratate, convenţii, pacte, inclusiv si pactul Ribbentrop-Moldotov
etc. nu au valoare juridica, nu pot fi aduse ca argument in favoarea unui sau altui
"drept", toate au fost anulate, nu au acţiune in prezent, nu pot fi
nici confirmate, nici anulate, ele sunt moarte, sunt numai memorie, istorie,
material ce poate fi discutat de istorici, dar nu pot fi invocate in acţiunile,
declaraţiile lor de politicienii de azi, întrucât asta ar însemna REVIZUIREA
REZULTATELOR CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL in care a fost învins FASCISMUL
si s-au pus baze noi in relaţiile intre state, pe care se sprijină PACEA si
DEMOCRAŢIA, STANDARDELE civilizaţiei europene contemporane. Evident ca exista
persoane, grupuri, comunităţi sau chiar state care mocnesc nemulţămire fata de
situaţia lor de azi si ar dori, contrar prevederilor legislaţiei internaţionale
actuale, sa-si revendice careva drepturi avute anterior pana la finele celui
de-al doilea război mondial si pe care nu le au acum. Aceste revendicări
revanşarde isca dispute si chiar conflicte, inclusiv si in relaţiile intre
statele mai noi apărute cum e R. Moldova, Ucraina si România.
Formal
România a recunoscut Independenta Naţionala a R. Moldova (si toate componentele
ce presupun NAŢIUNEA R. MOLDOVA si o fac INDEPENDENTA) si Suveranitatea ei
Statala. Contextul internaţional o obliga sa respecte aceasta Independenta a
Naţiunii R. Moldova, dar de facto România nu doreşte s-o respecte si nu o
respecta, o sfidează, o subminează prin intenţiile, propunerile, acţiunile sale
"UNIONISTE", trecând la acţiuni, la "marşuri"
propagandistice in scopul "unirii" si "unificării" chiar
deja pe teritoriul SUVERAN al R. Moldova, cu permisiunea tacita a autorităţilor
R. Moldova si contrar Constituţiei, legislaţiei si contrar voinţei majorităţii
populaţiei R. Moldova. "Unioniştii" veniţi "oaspeţi
nepoftiţi" declara ca ei au venit sa ceara "unirea", de parca "unirea"
ar fi ceva material, financiar, ce se poate cerşi aşa cum fac cerşetorii de
"profesie" in tarile occidentale. Independenta Naţionala,
Suveranitatea Statala - Sfânta LIBERTATE - nu poate fi ceruta, cerşita,
cumpărata, vânduta, schimbata, înlocuită etc. Ea nu are preţ, e de nepreţuit.
Tonul cu care se cere nu este unul pătruns de dragoste frăţeasca dezinteresata,
de înalte sentimente UMANE, de fiorul si atmosfera "podurilor de
flori" - e un ton îndârjit, ferm, ameninţător, poruncitor, contrar unor
sentimente premergătoare unui mariaj, casnicii, uniri intre doua părţi,
entităţi pe principii BENEVOLE, LIBERE, RECIPROC AVANTAJOASE, pline de DRAGOSTE
si RESPECT. Cum sa reacţioneze gazdele - locuitorii oraşelor in care exista
consulate ale României (Cahul, Bălti, Chişinău) si care au fost la curent cu
marşurile concetăţenilor din "Acţiunea 2012" a României, daca
"oaspeţii" dintr-un alt stat scandau "Noi suntem acasă!",
dându-le de înţeles minorităţilor ruşilor, ucrainenilor etc.
("ocupanţilor") ca ei in R. Moldova nu ar fi la ei acasă, iar pe
forumuri in comentarii romanii îşi demonstrează si acum direct dispreţul si ura
fata de aceste minorităţi, facându-se aluzia ca locul lor e in ţările de
origine.
Nu poţi sa
nu te întrebi: ce sunt cu aceste "răbufniri" ale romanilor prin
aceste "marşuri", ce vor sa obţină, pe ce argumente se bazează aceste
"demersuri", ce demonstrează ei la aceste "defilări", ce ar
vrea sa înţeleagă din ele diplomaţii străini invitaţi, mass-media, comunitatea
internaţională? Voinţa de "unire"? - "Unirea" ca o
căsătorie presupune mai multe componente si numaidecât DRAGOSTE RECIPROCA, dar
marşurile nu conţin nici urma de "dragoste", "frăţie", nici
măcar elementarul BUN-SIMT, nemaivorbind de RESPECT reciproc, interese RECIPROC
AVANTAJOASE. Ar fi mai mult un DICTAT in favoarea unei părţi si in defavoarea
celeilalte părţi, o IMPUNERE la "UNIREA" ce convine unei părţi, o
cerinţă de CAPITULARE a părţii mai slabe si in pierdere, de SUPUNERE, de
acceptare a VASALITĂŢII, o VIOLARE a DREPTURILOR si a LIBERTĂŢII, o AGRESIUNE,
o OCUPAŢIE... Si apoi propunerea de mariaj se face o data, nu in fiece luna, zi
si răspunsul se da tot o singura data, in caz contrar acţiunile
"mirelui" sunt apreciate de legislaţie drept HĂRŢUIALA, pentru care
exista sancţiuni.
"Cele
6 "marşuri" ale "Acţiunii 2012" ale ONG-urilor
României pe teritoriul R. Moldova ridica o sumedenie de întrebări,
inclusiv legate de modul fraudulos prin care lor ca „organizatori" le-au
fost eliberate de autorităţile locale si centrale "autorizaţiile" pentru
organizarea acestor "marşuri" cu obiective neîndoielnic anti-statul
R. Moldova, anti-independenta Naţionala, anti-constituţie etc. Participanţii la
"marşuri" au mărturisit sincer si direct: "AM VENIT SA CEREM
BASARABIA NOASTRĂ". România si la 2012 nu se împăca cu graniţele trasate
după cel de-al doilea război mondial si prin aceste „marşuri” da de ştire atât
cetăţenilor R. Moldova, cat si comunităţii internaţionale ca România isi
revendica DREPTURI, pretenţii TERITORIALE asupra Basarabiei, fapt denotat si de
oficialii României, care prin acţiunile si declaraţiile lor nu recunosc hotarul
intre România si R. Moldova, n-au semnat un tratat de baza intre cele doua tari
si numai la intervenţia UE au semnat un tratat "tehnic" legat
de frontiere la nivel de ministru de externe al României si prim-ministru R.
Moldova, dar nu la nivel de preşedinţi ai celor doua state.
Care-i
mesajul acestor"acţiuni","marşuri", "demersuri"
si pe cat de COMPATIBIL este el cu situaţia, postura României de tara membra a
UE si cea a R. Moldova, ca tara subiect al Politicii de Vecinătate a UE, tara a
Parteneriatului Estic, care in 2013 urmează sa se integreze, sa se apropie de
UE prin semnarea Tratatul de Asociere la UE in afara hotarelor UE (a nu se
confunda cu Tratatul de ADERARE ca tara membra a UE in interiorul hotarelor UE,
cum e România) ?
In sfârşit,
CE, UE, SUA, Franţa, Germania, Olanda si alte tari au descoperit ca ROMÂNIA NU RESPECTĂ
STANDARDELE EUROPENE. Ele nu s-au respectat nici in trecut pana ala încercarea
USL de preluare "rapida" a puterii in stat si de demitere a preşedintelui
tarii, preşedintelui senatului si cel al camerei deputaţilor etc. România NU
RESPECTĂ nici acum STANDARDELE EUROPENE in relaţiile sale cu R. MOLDOVA,
normele si principiile POLITICII UE fata de R. Moldova. Si cele 6 "marşurile"
"unioniste" ale României pe teritoriul SUVERAN al R. Moldova sunt cea
mai elocventa dovada a SFIDĂRII de către România a INDEPENDENTEI NAŢIONALE a R.
Moldova si a STANDARDELOR EUROPENE in vigoare. La ele se alătura declaraţiile preşedintelui
ţării si cele ale miniştrilor de externe - Marga si Corlăţean, opiniile ce se vehiculează
in presa di mass-media din România, opiniile romanilor de rând pe forumuri.
Succint ele s-ar reduce la câteva postulate.
Se neaga
DREPTUL persoanei, grupului, comunităţii, minorităţii sau naţiunii de a-si
ALEGE singur, independent, neinfluenţat (de "marşuri") si de
opiniile unor pretinşi "experţi" (savanţi, politicieni, analişti,
lideri de opinii etc.), LIBER, DEMOCRATIC un NUME PROPRIU pentru LIMBA,
IDENTITATEA, ETNIA, NAŢIUNEA sa, dreptul la AUTOIDENTIFICARE IDENTITARĂ. Românii
si România promovează o politica de NEGARE a existentei limbii MOLDOVENEŞTI
regionale in Ucraina si a LIMBII de STAT constituţionale in R. Moldova, a
dreptului la existenta si întreprinde demersuri la organismele internaţionale
in care se cere NERECUNOAŞTEREA limbii cu statut OFICIAL in R. Moldova si
Ucraina. In rezultat limba moldoveneasca a fost scoasa din clasificatorul internaţional
ISO al bibliotecilor din SUA si din lume, a fost sistata completarea cu noi
articole in limba moldoveneasca in cadrul Wikipediei, se fac acum campanii de
colectare a semnăturilor pentru scoaterea limbii moldoveneşti din GOOGLE etc. E
o atitudine direct NEPRIETENOASĂ, DUŞMĂNOASA, de EXCLUDERE a unui component important al
Independentei Naţionale Moldave a R. Moldova, pe care pe de o parte România s-a
obligat sa o respecte, iar pe de alta o ataca direct, se amesteca, căuta sa o
substituie in mod părtinitor, calculat, premeditat in favoarea interesului sau naţionala
de EXTINDERE la Est de Prut, de REOCUPARE identitara, naţionala, educaţionala,
mediatica, informaţională etc. pana la aşa - zisa "unire",
"UNIFICARE" lingvistică, conceptual-istorica, identitară, naţională,
politică si TERITORIALĂ si LICHIDARE a Statului R. Moldova in favoarea
"unirii",comasării in "proiectul" "România
Mare".
Tara UE România
uita de STANDARDE EUROPENE, de obligaţia de a RESPECTA alte limbi, culturi,
identităţi, etnii, minorităţi, popoare, naţiuni, state, de a renunţa la acţiuni
de COTROPIRE si DISTRUGERE a altor limbi, culturi, identităţi, de OCROTIRE
a DIVERSITĂŢII LINGVISTICE si CULTURALE, de ne-asimilare si ne-uniformizare,
de păstrare a BOGĂŢIEI CULTURALE SI LINGVISTICE, de respectarea a drepturilor
minorităţilor, comunităţilor, grupurilor si persoanelor, de ne-discriminare, ne-defăimare,
ne-lipsire de drepturi la existenta a nici unei limbi, culturi, identităţi,
minorităţi, popoare, rase - din orice motiv, inclusiv si din cel legat de
numele de limba, identitate, etnie, popor, naţiune, tara. In lipsa STATUTULUI
de DREPT pana si primele persoane ale României isi permit in repetate ori
in publica sa nege dreptul cetăţenilor R. Moldova de a se numi MOLDOVENI (si nu
romani), de etnie MOLDOVENEASCA (nu romana), ai naţiunii MOLDAVE (si nu a celei
romane), vorbitori a unei limbi cu o istorie neîntreruptă de 653 de ani
identica cu limba valaha a Tarii Romaneşti si foarte apropiata de limba
literara oficiala a României de azi ( cu o vechime oficiala a numelui de la
1880) , dar care continua neîntrerupt de sase secole si jumătate la Est de Prut
sa fie numita si sa existe cu numele ei sfânt de LIMBA MOLDOVENEASCA. Faptul ca
numărul de cetăţeni care considera ca vorbesc limba romana este mai mare decât
cel care se autoidentifica ca vorbitori de limba moldoveneasca - nu-i da
drepturi mai mari, căci in lumea democratica de azi persoana, grupul,
comunitatea, MINORITATEA ARE DREPTURI GARANTATE IN FATA MAJORITĂŢII de către
standardele europene sie de datoria României sa respecte dreptul minorităţii,
sa înceteze acţiunile subversive, distructive, de defăimare si asimilare fata
de toate limbile NEROMÂNEŞTI, ci EST-ROMANICE din Balcani si Estul Europei,
inclusiv fata de limbile, ciuturile si identităţile naţionale ale MOLDOVENILOR
din R. Moldova si Ucraina, precum si a aromânilor, vlahilor, istroromânilor,
menglenoromanilor etc. La moment România pretinde ca are "romani de
pretutindeni" in toate tarile balcanice si R. Moldova si Ucraina, deşi
oficial, conform Cartei limbilor regionale si minoritare in Europa - limba
romana are perspectiva de a fi oficializata ca limba regionala numai in Voevodina
Serbiei si in Transcarpatia si regiunea Cernăuţi a Ucrainei. Se fac încercări
disperate prin trafic de influenta, corupere si amestec direct in afacerile
interne ale R. Moldova pentru a schimba sau a omite pe viitor art. 13 din Constituţia
R. Moldova, ce stabileşte limba moldoveneasca ca limba de stat si in acest fel România
a avea mai multe argumente in fata organismelor europene si internaţionale
pentru INTERZICEREA LIMBII MOLDOVENEŞTI. E un lucru curios si straniu pentru un
stat al UE, care denota cat e de mare URA ce ne-o poarta romanii pentru faptul
ca avem statul cu numele ce aminteşte de Tara Moldovei si ca ne numim MOLDOVENI
si nu capitulam in fata dictatului lor de a deveni toţi cu un nume de la
centru, de la Bucureşti - toţi "romani", vorbitori de "limba
romana" pe "pământ romanesc", ce se cere "unit" la
"patria-mama" - România. De unde aceasta INTOLERANTA fata de MOLDOVA/
MOLDOVENI/ MOLDOVENESC? Unii încearcă sa-si explice NIHILISMUL si DISCRIMINAREA
întocmai prin aceleaşi argumentele folosite ca motiv de discriminarea faţă de
basarabeni de dictaturile regala, legionara si fascista din România din
1918-1944, prin care se faci abstracţie de tradiţiile identitare ale Tarii
Moldova si după ocupaţia Imperiului Rus al Moldovei de Est in 1812 -
moldovenilor de Est le era negat dreptul de a se numi "moldoveni",
numele identitar fiind înlocuit cu cel impropriu, preluat de la ruşi - cela
de "basarabeni", care ii lipsea de legătura cu tara Moldovei de
Est, de identitatea moldoveneasca. Ca basarabeni romanii fascişti ii considerau
drept "corcituri" cu slavii, adică nu erau romani „curaţi”, naţie „superioara”
de la Roma si nu puteau pretinde la drepturi egale cu romanii regăţeni,erau cetăţeni
de categoria a patra, a cinchea in statul roman, cărora nu li se putea încredinţa
promisa in "Actul Unirii" autonomie" a Republicii Democratice Moldoveneşti,
alegerile locale, posturi in administraţia locala. Cel mai "convingător"
motiv ce "justifica", chipurile, DISCRIMINARE ar fi cică contaminarea
moldovenilor de Est cu "bolşevismul" si "comunismul"
evreilor si ruşilor din Rusia si respectiv URSS. Romanilor li s-a
inoculat ideea fascista ca ei ar fi superiori altor naţiuni si limbi (inclusiv
si fata de slavi si moldoveni si fata de limbile lor) si in lupta cu ruşii, bolşevismul,
comunismul si purtătorii acestei ideologii din fostul imperiu Rus si cel
sovietic lor li se permite orice discriminare, inclusiv si operaţii militare de
"curăţire", "eliberare", nimicire fizică, fapt cea adus la
nimicirea in masa a evreilor din Basarabia si Transnistria de către armata si administraţia
română. Au trecut 7 decenii, romanii au devenit cetăţeni comunitari, dar ei
continua sa creadă ca tot ce e legat de ruşi, de sovietici, de 'bolşevism",
"comunism" este ceva inferior si ei au dreptul moral de a respinge
limba moldoveneasca, poporul moldovenesc, etnia si naţiunea moldoveneasca ca
fiind, cică, "produse" specifice ale "bolşevismului" si
"comunismului" lui Stalin si odată cu interzicerea, lichidarea moştenirii
comuniste - sa fie lichidate si ele. Etichetare cu nume de "bolşevic",
"comunist", rus","sovietic" in scopuri de defăimare,
de lipsire de drepturi, de discriminare e un procedeu de baza in modul de gândire
si comportamentul "unioniştilor", precum si a unor partid ce doresc
"avantaje" electorale in concurenta lor cu PCRM.
Motivele discriminării
a tot ce tine de MOLDOVA/MOLDOVENI/MOLDOVENESC numai FORMAL sunt legate de
condamnarea regimului comunist si de folosirea limbii moldoveneşti in URSS in
Ucraina, mai exact in autonomia creata in 1924 - Republica Autonoma Sovietica
Socialista Moldoveneasca. In realitate Bucureştiul si elita sa ex-valaha, româneasca
are asentimente fata de moldoveni, identitatea si limba lor, statul lor timp
timp de 653 de ani, de la apariţia Tarii Moldovei - principalul concurent,
rival al Valahiei (Tarii Romaneşti) in lupta pentru formarea unui stat unic
centralizat. Pana la 1812 şansele de a constitui elementul principal al unui viitor
stat comun le-a avut Tara Moldovei. La 1812 Valahia s-a folosit de sprijinul
Rusiei ca sa depăşească Moldova politic si teritorial, punând umărul prin
Manuc-bei la pierderea a jumătatea din teritoriul a Moldovei de Est (Basarabia)
in folosul Rusiei. Valahia n-a pierdut nimic, din contra si-a consolidat poziţiile
in regiune si a continua sa conlucreze cu Imperiul ţarist in toate războaiele
balcanice, obţinând sprijin in reformarea armatei si statului, in obţinerea
unei "uniri" cu Moldova net in favoarea sa si in obţinerea
independentei de stat. Cei care azi ne învinuiesc si blamează legăturile R.
Moldova cu Rusia si cu ruşii - la rândul lor le-au folosit din plin pentru a ieşi
învingători in lupta de rivalitate cu Tara Moldovei. Ei mai bine decât alţii înţeleg
cat de puternica ar deveni R. Moldova având sprijinul Rusiei.
"Marşurile"
"unioniste", de lichidare a R. Moldova si de "unire",
anexare la România sunt prilejuite chipurile de cei 200 de ani de la anexarea
Basarabiei i 1812 la Rusia. Se toarnă zoi asupra "ocupanţilor" ruşi,
se incinta la ura fata de "ruşi", se varsă la Bucureşti lacrimi
pentru suferinţele basarabenilor din cauza ruşilor, dar toate aceste nu sunt decât
"lacrimi de crocodil". Daca nu erau războaiele turcice si imensa susţinere
din partea Rusiei si altor tari (inclusiv cu una din cele mai democratice constituţii
- Regulamentul Organic, care nu s-a reuşit sa fie introdusa si in Rusia)
Valahia , care nu ieşise la momentul unirii din relaţiile de iobăgie la
sate, cu o cultura, literatura si ştiinţa net inferioara Tarii Moldovei,
nu ar fi putut sa ajungă ea in fruntea noului stat - România si sa-i pună
pe moldovenii majoritari in situaţie de vasali valahilor (romanilor). In
aproape un veac si jumătate statul România a fost si este condus NEDEMOCRATIC
de elita minoritara ex-valaha, care si-a adjudecat toate privilegiile fata de
majoritarii "moldoveni", fata de "transilvăneni", "bănăţeni",
"dobrogeni", de mai bine de un deceniu moldovenii nefiind reprezentaţi
nici pe departe proporţional in guvern, in administraţia centrala, toate
fondurile si investiţiile făcându-se cu precădere in câteva judeţe ce reprezintă
elita de pe Dâmboviţa, judeţele Moldovei fiind cele mai discriminate.
Precum s-a uitat de capitala Moldo-Valahiei la Focşani, de "capitala
culturala" la Iaşi, de drept la autonomie si guvern local in Basarabia si
Transilvania, de limba moldovalaha, moldoromâna, de numele de moldovalah,
moldoroman, tot aşa s-a făcut totul din partea elitei de la Bucureşti ca
moldovenii de la Vest de Prut sa uite de numele de moldoveni, de limba
moldoveneasca, de mândria de a fi moldovan, de cultura, literatura si istoria
Moldovei, de identitatea moldoveneasca - nu cumva sa se trezească conştiinţa naţională
a moldovenilor si sa ceara socoteala Bucureştiului pentru toate "monstruozităţile"
si trădările din timpul "unirii" si după unire, de lipsa de drepturi
si asuprirea "frăţeasca" din partea Bucureştiului cu toate
organele de represiune ale statului pana si in zilele noastre, după 1989
(cazul cu "partidul moldovenilor", "asociaţia moldovenilor"
etc.) in cel mai NEDEMOCRATIC mod. Teama elitei d la Bucureşti e atât de mare
de o eventuala unire intre Moldova de Vest si cea de Est, încât de urgenta in
stil stalinist s-au amestecat hotarele Moldovei Istorice, rupând un judeţ
(Vrancea) in favoarea unei regiuni cu Brăila a Munteniei si Galaţi in favoarea
unei regiuni cu Tulcea si Constanta a Dobrogei, restul judeţelor Moldovei au
fost împărţite in alte doua regiuni - de Nord si Nord-Est. Politica
antidemocratica Bucureştiului de SUPRIMARE, NEGARE a tot ce tine de
MOLDOVA/MOLDOVENI/MOLDOVENESC a fost promovată cu intoleranţă, ferocitate de
toate dictaturile ce s-au perindat pana in 1989 in România - regala, fascista
si naţional-comunista si nu este abandonata nici acum după aderarea României la
UE, din contra cele mai DISCRIMINATORII METODE SI STEREOTIPURI ale
dictaturilor de trista amintire sunt PROMOVATE CU O INSISTENTA MAI MARE ANUME
IN R. MOLDOVA, dovadă sunt miile de opinii extremiste, profasciste, de negare
totală a tot ce este moldovenesc si neromânesc in R. Moldova care au inundat
majoritatea forumurilor din R. Moldova. România educa din liceenii si studenţii
moldoveni viitoare "cadre" pentru coloana a V-ea a României, care
revenind in tara de origine si ajungând la putere sa distrugă dinăuntru, sa compromită
instituţiile si Statul R. Moldova si in deosebi calea sa de Stat Independent de
România, de integrarea in UE evitând varianta "unirii" cu România. Cu
toate acestea "speranţele" "unioniştilor sunt slabe, nu întâmplător
la "marşurile" lor vin "fraţii mai mari" de la ONG-urile
din România si cu un sprijin masiv din partea unor partide din AIE reuşesc tot
mai greu sa însceneze "marşuri"-"spectacole" pentru a face
Europa sa creadă ca "unirea" o doreşte, chipurile, si însăşi populaţia
R. Moldova si UE, Germania ar trebui, cică, sa permită României sa anexe
la România teritoriului statului , chipurile, artificial, "falit" prin acţiunile subversive
de distrugere economica promovate si in prezent de "unionişti" de la
posturi-cheie in stat. România încă nu se lasă de la planurile sale
EXPANSIONISTE si este foarte deranjată de influenţa tot mai mare in regiune a
Germaniei. Soluţionarea conflictului transnistrean si revenirea raioanelor de
est intr-un stat comun cu Transnistria - ar întări ECONOMIC, INDUSTRIAL si
POLITIC R. Moldova si şansele la o "unire" in favoarea sa ar dispare
definitiv. România exclude varianta ca R. Moldova sa rămână stat independent,
daca nu poate ea face "unirea", n-ar fi rău s-o facă măcar si Rusia,
numai sa dispară un stat MOLDOVENESC al MOLDOVENILOR, continuator al Tarii
Moldovei, care cu timpul, in condiţii democratice, poate sa atragă de partea sa
Moldova de Vest si sa înceapă procesul de destrămare a României in mai multe
state-regiuni ale UE. România se pune DEMOCRATIZĂRII, Statului de Drept
inclusiv si din motivul pentru a nu permite autorităţilor locale tot mai multe
drepturi, o tot mai mare autonomie. La moment in 80 de oraşe( in afara de
capitala si capitalele de judeţ) populaţia de etnie romă alcătuieşte de la 5 la
20 procente si conform unor standarde europene ar trebui sa i se ofere dreptul
la scoli si grădiniţe in limba Romani, la folosirea in paralel a limbii Romani
cu cea romana in lucrările de secretariat ale administraţiei locale etc., fapt
ce ar ridica gradul de cultura, de socializare al romilor, ar rezolva marile
probleme ajunse la nivel european ale acestei etnii. Cu regret, România in mod anti-european
pune piedici afirmării si utilizări limbii ROMANI ca LIMBA REGIONALA in cele 80
de localităţi ( a se vedea lista lor in Wikipedia: (http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_towns_in_Romania_by_Romani_population
) prin cerinţa exagerata ca minimum 20% din populaţie sa fie vorbitoare a
acestei limbi, in timp ce in alte tari sunt suficiente 5% procente pentru a se recunoaşte
DREPTUL la LIMBA REGIONALA, iar in Ucraina etnicilor romani li se cere numai
10% din numărul total al celora care se IDENTIFICA ca minoritate, dar nu al
celora care deja sunt VORBITORI ai limbii minoritate. Am adus acest exemplu
pentru a arata ca nu numai limba moldoveneasca "frăţeasca" este
DISCRIMINATA de oficialii si cetăţenii statului România, ci si limba celora mai
mari minorităţi din România, faţă de toate fiind aplicate metode
discriminatorii neconforme cu standardele europene, fata de care UE, CE ar
trebui sa ia atitudine.
Pericolul
ca R. Moldova sa fie compromisa si
distrusa ca stat, ca tara, ca naţiune cu fata proprie, deosebita si
independenta de cea a României – cu regret se menţine. Până la expirarea
mandatului preşedintelui actual al
României ne putem aştepta la acţiuni disperate, de cea mai mare intensitate
îndreptate contra identităţii naţionale moldoveneşti si a NAŢIUNII CIVICE
MOLDAVE in scopul „unificării” identitare si teritoriale, anexării R. Moldova la
judeţele României,ele ar putea continua si in cazul unei noi conduceri. Vom fi
presaţi sa cedam, sa ne lăsăm „cumpăraţi”, corupţi, ademeniţi de bursele gratuite
de studii, de cetăţenia romana si paşapoarte, de promisiunea unor pensii si
salarii mai mari decât la noi etc. In realitate bursele nu sunt gratuite, daca
pentru ele trebuie sa participi la „marşuri” „unioniste”, sa devii extremist
roman, sa-ti urăşti tara de origine si sa fii pus sa-i fii „gropar”, sa
participi la lichidarea ei prin „unire” – sunt burse pentru „coloana a cincia”
de trădători ai ţării de origine. Diplomele de studii din România nu sunt
prestigioase,lipsesc orice perspective dea face ştiinţa, a deveni doctorand –
mai potrivite sunt studiile in Italia, Franţa, Spania, Anglia etc. Salariile si
pensiile in România sunt cele mai mici din UE, nu întâmplător moldovenii
lucrează oriunde, inclusiv in Rusia, numai nu in România, din care pleacă in
cutarea de locuri de munca înşişi romanii cu milioanele. Dup 5-10 ani de munca
legala in ţările occidentale moldovenii acum isi căpăta dreptul de a obţine
cetăţenie italiana, spaniola, portugheza, franceza etc. si nu o vor primi daca
vor avea deja cetăţenia României. Problema călătoriile fără vize cu paspoartele
biometrice moldoveneşti ar putea dispare pana la sfârşitul anului 2013 aşa cum
a promis preşedintele Comisiei Europene Barroso, din aceasta cauza unii renunţă
sa depună dosarele la cetăţenie română pe care nu au nici o şansa sa ajungă la
perfectarea paşaportului romanesc până la finele anului 2013. Iar daca si il
vor avea – in Occident angajatorii întorc capul când văd un paşaport din tara ce i-a împânzit cu hoţi si cerşetori, mai
multa încredere au într-un paşaport moldovenesc. „Unionismul” mai ca nu mai are
„momeli”, „măguleli” in favoarea „unirii”. Argumentul ca e nevoi sa ne
lăsăm „uniţi”- ocupaţi din patriotism nu
este credibil in gura unor „şmecheri” cu „idei” meschine, primitive de „hoţie” nu
de „frăţie”. Daca românii
(valahii) erau fraţi oneşti, fideli – nu aveau in cei 653 de ani de la formarea
Tarii Moldovei si pana in prezent o atitudine DISPREŢUITOARE si DISCRIMINATORIE fata de ţară, limbă, tradiţii,
faţă de tot ce este MOLDOVA/ MOLDOVENI/ MOLDOVENESC nu se zbăteau sa ne amăgească
pentru a ne închide si a ne asupri si pe noi MOLDOVENII de EST intr-un stat
nedemocratic, o „închisoare” de “fraţi”, in care deja se afla de aproape 150 de
ani alţi „fraţi”, incisiv moldovenii de vest., nu distrugeau acu atâta cruzime
primul stat INDEPENDENT al moldovenilor de est – Republica Democratica
Moldoveneasca si nu s-ar fugari acum după
R. Moldova sa ne întindă curse „unioniste” – ne-ar lăsa in buna pace,
aşa cum in 1918 Germania, Suedia etc. au ajutat, au lăsat sa se înfiripă ca
state independente Finlanda, Polonia, Tarile Baltice, fără a le ocupa cum a
făcut-o „sora mai mare”România cu Republica Democratica Moldoveneasca,
transformând-o in cea mai asuprită şi lipsita de drepturi colonie a Europei, încălcând
si trădând fără scrupule in 1940 pana si acel „act de unire” impus
parlamentului de la Chişinău cu forţa baionetelor din 1918. „Unioniştii” vin cu
„marşuri” sa ne ceara din nou sa le fim
„colonie” căci le-a plăcut sa fie si ei „domni” cu vasali, cu sluji harnice
basarabene. Formal, noi deja o data ne-am „căsătorit”; ne-am „unit” – de ce au
trădat acea „unire”? De ce până azi vinovaţii de abandonarea fără apărare a
populaţiei in 1940 nu sunt numiţi, nu sunt condamnaţi măcar moral, de parcă
toată vina o are numai URSS, Rusia
fiindcă ea este mai puternică decât România? Dacă România ştie că nu poate
asigura SECURITATE populaţiei de la est
de Prut, de ce atunci vrea „unire”, de ce promite apărare ca până la urmă s-o
abandoneze şi sa fugă sa-şi salveze propria piele, ca la 28.06.1940? Nu mai
bine lăsa sa existe intre România si Rusia statul Independent Republica
Democratica Moldoveneasca pana la 1940, o ajuta frăţeşte aşa cum a sperat
Sfatul Tarii si două ţări prietene cu armate si diplomaţii separate aveau mai
multe posibilităţi de manevrare decât una singura cu câteva judeţe mai mult,
dar veşnic fiind la coada Europei si atunci, si acum. Acum situaţia se repeta
–„fraţii” ne vor împreuna pentru a-si completa bugetul si buzunarele de pe
seama la averile agonisite de moldoveni si R. Moldova si apoi, la primul pericol iarăşi sa fie
LIBERI de a o abandona si a o trăda ca in 1940, căci pentru aceasta in România
nu exista pedeapsa. Moldovenii de Est n-au nevoie de o careva apărare din
partea României, ce nu se poate apăra singura pe sine decât cu „scutul”altora,
de care R-Moldova daca va fi nevoie poate beneficia negociind la direct, fără
intermediari „şmecheri” ca „fratele” roman. A fi nişte judeţe înfundate in una
din cele mai înapoiate, corupte, nedemocratice si prost administrate ţări din
UE – nu e o perspectiva ademenitoare pentru moldovenii, care deja au gustat din
fructul Independentei Statale si a LIBERTĂŢII cu reprezentare directa si egala
ca România la masa comuna a popoarelor Europei. A coborî de la statutul de STAT
la cel de JUDEŢ – ar fi o tragedie, o catastrofa, o mare NEDREPTATE pentru
neamul MOLDOVENILOR din toata lumea, NEAM
care nu si-a arătat lumii încă toate capacităţile sale CREATOARE,
TALENTUL, COMORILE SUFLETEŞTI, EXPERIENŢA DE SUPRAVIEŢUIRE in condiţiile a mai mult de jumătate de
mileniu de neîntreruptă ocupaţie străină şi numai vreo 50 de ani de LIBERTATE
pana la moartea lui Ştefan cel Mare si numai aceşti 21 de ani de LIBERTATE de
sub ieşirea de sub dărâmăturile ultimului imperiu. Şi n-are pace nici acum,
fiind „hărţuit” de fraţi săi „mai mari”, inclusiv cel roman – sa renunţe la
LIBERTATE, sa capituleze benevol „patriotic”, „mioritic” si sa revină in ROBIA
„frăţeasca”.