Nicolae Vogoride (Vogoridis) - caimacam (locțiitor, regent) la conducerea Moldovei între martie 1857 - octombrie 1858. S-a născut la Iași în 1820 în familia lui Ştefan Vogoridis, fost caimacam al Moldovei în anii 1821-1822 şi prinţ de Samos. Sub căimăcămia lui Teodor Balş (decembrie 1856 - martie 1857) Nicolae Vogoride deţine funcţia de ministru de Finanţe, iar după moartea acestuia devine caimacam, fiind numit de către sultanul otoman pentru a împiedica unirea Principatelor, cu promisiunea ocupării tronului.

Avînd sprijinul Imperiului Austriac şi celui Otoman – care nu doreau unirea, noul caimacam falsifică alegerile pentru Divanul ad-hoc al Moldovei, permiţînd cîştigarea acestora de către forţele antiunioniste. După „întîlnirea de la Osborne” a conducătorilor Franţei şi Marii Britanii au fost organizate noi alegeri care au adus victoria unioniştilor.

După victoria unioniştilor, Nicolae Vogoride îşi modifică atitudinea față de A. I. Cuza și îl avansează la gradul de colonel şi îl numeşte, la 12 septembrie 1858, ajutor al hatmanului miliţiei, post important în ierarhia militară. Nicolae Vogoride, care pierduse orice autoritate a fost înlocuit în octombrie 1858 cu căimăcămia de trei – I. A. Cantacuzino, V. Sturdza, A. Panu.

Nicolae Vogoride moare în 1863 în singurătate, într-un hotel din Bucureşti.