Determinată de cerinţele imperioase ale dezvoltării sociale și naţionale, revoluţia de la 1848-1849 în Principatul Moldova este parte alcătuitoare a revoluţiilor ce au zguduit în acești ani Italia, Franţa, Prusia, Austria, Ungaria, Cehia, Polonia, Croaţia, Slovenia. Revendicările și obiectivele formulate sau realizate la Iași, Cernăuţi se interferează cu programe și acţiuni similare, fie sociale, fie naţionale, de la Paris, Viena, Praga, Veneţia, Roma, Cracovia, deși forţele revoluţionare din diferite ţări nu și-au conjugat eforturile, ci, dimpotrivă, au fost în unele cazuri chiar în conflict.

În Moldova, mișcarea revoluţionară a avut un caracter pașnic, ea mai fiind denumită în epocă și „revolta poeţilor” și s-a concretizat printr-o petiţie lansată în martie 1848 și printr-un program publicat în august 1848. Acţiunile revoluţionare încep în Moldova, la 27 martie 1848, la Iași. Se redactează un memoriu care avea 35 de puncte – Petiţia Proclamaţie – cu un program moderat de reforme, în limitele legalităţii Regulamentului Organic și în acord cu posibilităţile efective de acţiune. Dezideratele revoluţionarilor din Moldova sînt: desfiinţarea dijmelor și a altor obligaţii împovărătoare ale ţăranilor faţă de boieri, împroprietărirea ţăranilor, libertatea individuală, a scrisului și a cuvîntului, atribuirea funcţiilor după merit.

După alcătuire, petiţia a fost semnată de cîteva sute de persoane, între care mitropolitul şi cîţiva miniştrii demisionaţi, apoi, în după-amiaza zilei de 29 martie, a fost  supusă aprobării domnului, Mihail Sturza, care a refuzat şi a ordonat oştirii să reprime mişcarea revoluţionară. Au fost arestate peste 300 de persoane, unii boieri au fost exilaţi la moşiile lor sau la mănăstiri, iar 13 dintre conducători au fost trimişi sub stare de arest la Galaţi, pentru a fi exilaţi în Turcia.

În timp ce la Iași opoziţia redactează memorii către puterea protectoare (Rusia) și aceea suzerană (Turcia), revoluţionarii moldoveni exilaţi – între ei Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, fraţii Rosetti, fraţii Sion, mai tîrziu și Mihail Kogălniceanu – sînt primiţi în Bucovina, care a fost anexată de Austria în 1775, de familia Hurmuzaki. În mai 1848 Vasile Alecsandri redacta broșura „În numele Moldovei, a omenirii și a lui Dumnezeu”, care susţinea mișcarea revoluţionară.

Din Cernăuţi, unde formează un comitet și adresează o proclamaţie tinerii revoluţionari publică, în august 1848, un nou program în 36 de puncte – „Dorinţele partidei naţionale”. În ele se afirmă opoziţia netă faţă de Regulamentul Organic și de protectoratul ţarist, se cere autonomia Moldovei, egalitatea politică și civilă a tuturor cetăţenilor, învăţămînt gratuit și unirea Moldovei cu Valahia.