Ștefan Vogoride sau Vogoridis sau Bogoridi, caimacam (locțiitor de domn) la conducerea Moldovei în perioada februarie –martie 1821 și toamna 1821- iulie 1822. Ștefan Vogoride era bulgar, născut în orașul Kotel din Bulgaria. A fost numit Vogoride (Bogoridi) în cinstea țarului Boris I, primul conducător creștin al Bulgariei, cunoscut și sub numele Bogoris.

Și-a făcut studiile la Academia Sf. Sava din București, unde a schimbat numele bulgar Stoico pe cel grecesc Ștefan. La finisarea studiilor s-a angajat în flota turcească ca dragoman (traducător). În 1799 sub conducerea lui Mustafa pașa a luat parte la lupta de la Abuchir împotriva lui Napoleon Bonaparte. S-a salvat ca prin minune după înfrîngerea otomanilor.

A venit în Moldova sub domnia lui Scarlat Callimachi, în 1812, care l-a numit părcălab al Galațiului (1812 - 1819). După moartea lui Mihai Suțu a fost numit caimacam al Moldovei, din toamna lui 1821 pînă la 22 iulie 1822, însă după alegerea lui Ioniță Sandu Sturdza ca domnitor pleacă în Turcia. În anii 1825 – 1828 s-a aflat în exil în Anatolia.

După războiul ruso-turc din 1828-1829 și încheierea păcii de la Adrianopol a fost consilier al sultanului Mahmud al II-lea, care i-a conferit titlul de Bey (greacă ηγεμόνας) și l-a numit guvernator al insulei Samos. Ștefan Vogoride a fost prinț de Samos între 1836 și 1849. El a vizitat insula doar o singură dată, în 1839, conducînd-o de la Istanbul. Șt. Vogoride  a redenumit capitala insulei în Stefanopolis în cinstea sa,însă din cauza conducerii despotice era urît de populație. În 1849, pe insulă au început tulburări,ceea ce l-a forțat pe sultan să-l demită pe Vogoride în anul 1850. În urma nemulțumirilor create, este nevoit să fugă și a fost înlocuit. A decedat în anul 1859.

În domnia lui Abdul Medjid I Șt. Vogoride a fost consilier al sultanului. Se crede că el a fost singurul creștin care, după căderea Constantinopolului, în 1453, l-a primit în casa lui, ca oaspete pe sultan.

Vogoride a primit permisiunea Abdul Medjid de a construi la Istanbul, o biserica ortodoxă bulgară și în 1849 a donat în acest scop casa sa din Fanar, în acest loc fiind construită mai tîrziu, biserica Sf. Ștefan. În prezent, anume în acest loc se află cunoscuta biserică de oțel.

Șt. Vogoride a murit în 1859 la Istanbul. Era căsătorit cu Ralu Scanavi. Fiul lor, Nicolae Vogoride va ocupa și el funcția de caimacam.