Veniamin Costache a deținut funcția de caimacam (locţiitor de domn) în perioada 1 ianuarie 1807 – 26 iulie 1812; martie – mai 1821. S-a născut la 20 decembrie 1768, în satul Roşieşti, judetul Vaslui. Mitropolit al Moldovei (18 martie 1803-18 ianuarie 1842). Pe numele mirean Vasile, era fiul lui Grigore Costache zis Negel, descendent al unei vechi familii boiereşti, şi al soţiei acestuia, Maria, care se trăgea din vechea familie Cantacuzino.

A dobîndit primele cunostinţe în casa părintească de la un dascăl grec, după care a urmat pentru scurt timp cursurile şcolii de la Trei Ierarhi din Iaşi. În 1783 sau 1784 a fost calugarit la Huşi sub numele de Veniamin de către episcopul Iacob Stamati; hirotonit diacon (1786), apoi ieromonah şi numit mare ecleşiarh al catedralei mitropolitane din Iaşi (1788), devine arhimandrit şi egumen

la mănăstirea Sf. Spiridon din Iaşi (1789). Episcop de Huşi (1792-1796), episcop de Roman (1796-1803), mitropolit al Moldovei timp de 40 de ani (1803-1842, cu două întreruperi între 1807-1812 şi 1821-1822, atunci cînd devine caimacam). A fost preşedinte al Divanului ţării şi al Adunării Obşteşti instituită de Regulamentul Organic, la a cărui redactare a participat.

Mișcarea eteristă de la 1821 produce o teribilă anarhie şi răspîndeşte peste tot jaful şi focul. Guvernul legal al ţării se desfiinţează şi conducerea statului rămîne în mîna mitropolitului, care apără drepturile Moldovei, se împotriveşte exceselor eteriştilor şi ascunde în clădirea Mitropoliei pe cei mai prigoniţi. În cele din urmă este şi el nevoit să plece.

Ca unul dintre marii cărturari ai timpului, s-a preocupat de organizarea învăţămîntului din Moldova, fiind un restaurator şi un îndrumător al şcolilor bisericeşti şi laice din ţară. Din iniţiativa sa au fost înfiinţate următoarele şcoli: Seminarul de la Socola (1803); două şcoli pentru călugăriţe şi fete la mănăstirea Agapia (1803); o şcoală de cantori bisericeşti la Iaşi (1805); Şcoala de „începătoare" (elementară) de la Sf. Trei Ierarhi din Iaşi cu predare în limba moldovenească (1824).

În 1833 a pus piatra de temelie a catedralei mitropolitane din Iaşi, ale cărei lucrări au fost întrerupte în 1842, fiind reluate apoi abia în 1880-1887. În 1834, mitropolitul Costache şi Gheorghe Asachi au reuşit să deschidă la Iaşi prima şcoală pentru fetele orăşenilor. Incepînd cu 1832, cei doi s-au ocupat de înfiinţarea unor şcoli ţinutale (peste 12) în diferite oraşe ale Moldovei: la Roman, Huşi, Botoşani, Bîrlad, Galaţi, Focşani, Bacău, Piatra Neamţ etc. În 1841, ca urmare a demersurilor făcute de Costache şi Gheorghe Asachi s-a deschis la Iaşi prima şcoală de arte şi meserii din Moldova, dotată cu şase ateliere, cu specialişti din Transilvania şi Moravia. În cursul păstoririi sale s-a preocupat şi de înfiinţarea unor şcoli săteşti, precum şi de trimiterea la studii peste hotare a unor tineri înzestraţi. În 1807, din iniţiativa sa a fost refăcută vechea tipografie mitropolitană din Iaşi şi a fost înfiinţată o alta la mănăstirea Neamţ în care au fost tipărite circa 130 de cărţi. La îndemnul şi cu cheltuiala sa au fost tipărite peste 100 de cărţi, multe traduse de el însuşi din literatura greacă patristică şi post-patristică, precum: Dogmatica Sfîntului Ioan Damaschinul (Iaşi, 1806), Tîlcuirea celor şapte Taine (Iaşi, 1807), Vieţile Sfinţilor după Sf. Dimitrie al Rostovului, Istoria Scripturii Vechiului Testament (Iaşi, 1824), Istoria Scripturii cei nouă, 2 vol. (Iaşi, 1824) etc.

Mitropolitul Veniamin Costache a avut şi o activitate social-pastorală intensă şi a lăsat întreaga sa avere în scopuri social-umanitare. În ianuarie 1842, în urma unor divergenţe cu domnul Mihail Sturdza, s-a retras din scaunul mitropolitan, stabilindu-se la mănăstirea Slatina, unde a rămas pînă la moarte. A fost înmormîntat în biserica mănăstirii, iar în 1886 osemintele i-au fost aşezate în catedrala mitropolitană din Iaşi.