Doamna Dafina Ecaterina Dabija, soția lui Eustratie Dabija era fata lui Ionașcu Jora, boier moldovean. Paul din Alep, care a cunoscut-o bine, spune în amintirile sale că vorbea grecește, fiind o doamnă energică, minte ageră și bună sfătuitoare. În timpul domniei lui Vasile Lupu, între anii 1630 și 1640, Dafina fu măritată cu marele vistiernic Dumitru Buhuș. Din această căsătorie se născu o fată, Anastasia, care, măritîndu-se mai apoi cu Gheorghe Duca, ajunse și ea Doamnă a Moldovei.

Murind D. Buhuș în 1674, Dafina se mărită din nou cu serdarul Ștefan, cu care însă a trăit puțină vreme, căci soțul ei, intrînd în conspiratia fraților Ciogolea împotriva lui Vasile Lupu, își pierdu capul. Rămasă văduvă pentru a doua oară, Dafina, se recăsători în curînd cu vornicul Eustratie Dabija, cu care avu o fată, Maria.

Cînd, în 1661, muri pe neașteptate Ștefăniță Vodă, fiul lui Vasile Lupu, boierii moldoveni porniră la Poartă să ceară un domn pămîntean. Vizirul Kiuprulu, bătrîn și bolnav, spuse fiului său Ahmed Pașa «să facă Domn pre voia țării». Și boierii adunați în sfat aleseră și propuseră pe vornicul Eustratie Dabija. Alegerea aceasta însa nu fu fără voia lui Dabija, care avea ca protectori la Istanbul pe influenții boieri Rosetești.

În timpul acestei domnii, Doamna Dafina decide să aranjeze soarta copiilor ei. Pe Anastasia, fata ei cu Dumitru Buhuși, o maritase mai demult cu Gheorghe Duca, un grec ambițios ridicat de Vasile Lupu și care va ajunge Domn. Pe fata ei Maria, din căsătoria cu Eustratie Dabija, o va mărita mai tîrziu cu Iordache Ruset, pentru a avea sprijinul acestui puternic neam.

Domnitorul Eustratie Dabija și Dafina Doamna au meritul de a îndeplini prevederea din Testamentul lui Miron Barnovschi, preluînd pe cheltuiala lor finalizarea construirii Mănăstirii Bîrnova și înzestrînd-o cu odoare de preț: cărți de cult, icoane și candele. Începînd din anul 1662, Mănăstirea Bîrnova a fost închinată pe rînd Patriarhiei Ierusalimului, Muntelui Athos, Muntelui Sinai, Patriarhiei din Constantinopol și Patriarhiei din Alexandria, fiind administrată de către călugării greci pentru o perioadă de 200 de ani. O piatră de marmură frumos sculptată, cu inscripție în limba slavonă, a fost pusă peste mormînt de către vaduva sa, Doamna Ecaterina Dafina în 1666. Tot ea a acoperit, cu o piatră la fel de frumoasă, mormîntul unicei lor fiice, domnița Maria, răposată la doar 15 ani.

Dafina Ecaterina era o doamnă ambițioasă și energică. După moartea soțului său, Dabija vodă, ea depuse toate eforturile pentru a-l aduce pe tronul Moldovei pe ginerele ei, Gheorghe Duca. Asigurîndu-se de susținerea lui Toma Cantacuzino și a lui Constantin Ruset, care mai ajutase și pe Eustratie Dabija să capete domnia, ea porni, împreună cu fiica, ginerele și cîtiva boieri moldoveni la Istambul. Acolo, cu ajutorul grecilor influenți de la curtea sultanului Dafina Dabija a reușit să obțină pentru Gheorghe Duca domnia Moldovei.

Astfel, Doamna Dafina va rămîne implicată în viața de la curte. Așa cum Gh. Duca a domnit de trei ori în Moldova și o dată în Muntenia (în total circa 15 ani), Dafina Dabija și-a urmat fiica în pribegiile ei la Constantinopol, de cite ori a pierdut Gh. Duca domnia, la Bucuresti, cînd acesta fu numit domn în Valahia.

S-a stins, bătrîna doamnă Ecaterina Dafina Dabija prin 1683, fiind îngropată la mănăstirea Bîrnova, alături de soțul ei.