Antonie Ruset (Rosetti) a domnit în Moldova în perioada: 10 noiembrie 1675 - noiembrie 1678. De oriogine grec, numele său adevărat era Kiriță Draco Ruset. El venise în Moldova înainte de 1661 pentru a face avere. Ulterior Kiriță Draco s-a inclus în viața politică a țării. L-a susținut pe Eustratie Dabija să ajungă la domnia Moldovei. Dabija vodă, la rîndul său îl numește pe acesta capuchehaie (reprezentantul domnului) la Poartă.

În 1675 Kiriță Draco Ruset obține de la turci domnia Moldovei plătind 60 de pungi de galbeni. Ajuns domn își ia numele Antonie Ruset. L-a ridicat pe Miron Costin la rang de logofăt, căutînd astfel să obțină bunăvoința Poloniei, căci, marele cronicar făcea partea din facțiunea boierilor filopoloni. Pe durata domniei a fost nevoit să oscileze între poloni și turci.

În 1677 domnitorul Antonie Ruset a hotărât strămutarea reședinței Mitropoliei Moldovei și Bucovinei de la Suceava, vechea Cetate de Scaun, la Iași, capitala țării, întrucît, potrivit practicii bizantine, scaunul mitropolitan sau patriarhal trebuie să rezide în aceeași localitate cu administrația domnească.

El a renovat biserica Sfîntul Nicolae Domnesc din Iași, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, alături de care a instalat o cruce mare de piatră, cu inscripții săpate cu litere chirilice. Crucea poate fi admirată azi în curtea bisericii Cuțitul de Argint din București (a fost adusă acolo în 1906 de Regele Carol I).

Antonie Ruset a adus din Polonia două sfeșnice din aramă și mai multe obiecte din argint, pentru biserica Sf. Nicolae. Antonie Ruset și-a construit și o gropniță la Sfîntul Nicolae Domnesc, dar nu a putut fi înmormîntat aici, deoarece aici a fost înmormîntat Cantemir Voda (Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir), la 17 martie 1693.

În noiembrie 1678 Antonie Ruset a fost mazilit și închis la Istanbul. În temniță a fost torturat, fiindu-I stălcit trupul, răsucite încheieturile și rupte unghiile. Cînd a fost eliberat, i-a fost incendiată casa. A murit în sărăcie la Constantinopol la 1684 sau 1685.