Petru Şchiopul, 1574-1577; 1578-1579; 1582-1591. După Ioan vodă cel Cumplit, „în scaunul Moldovei este instalat Petru Şchiopul-un domn străin pentru Moldova” (din Muntenia). Felul cum este prezentată domnia acestui venetic este caracteristic pentru istoriografia de astăzi. Gr. Ureche ne spune ca Petru Şchiopul „boierilor le era părinte…, spre sărăci milostiv”. Confruntată cu realitatea concretă, istoriografia pătimaşă este totdeauna păgubaşă. Acest străin pentru moldoveni este adus în scaunul Moldovei de armatele turco-valaho-tătare „cu preţul unei cumplite pustiiri a ţării”. „Mai mare pustiire decît atunci n-a mai fost în ţara noastră” (N. Costin). Acest venetic a împovărat ţara cu noi şi foarte grele dajdii. Revoltaţi de atîta „milostivire”, cei oropsiţi în 1591 s-au ridicat împotriva domnitorului: Răscoala ţăranilor din Moldova din 1561. „Moldovenii nu numai că se împotrivesc înscăunării lui Petru, dar de cîteva ori izgonesc din scaun această creatură boierească, ce împovărase ţara cu biruri şi plata haraciului dublu” (E. Russev). Pe vremea acestei domnii în Moldova începe să se aplice Legea agrară,s-a întocmit Catastiful birnicilor, limba moldovenească se introduce şi se foloseşte în cancelaria de stat a Moldovei. Petru Şchiopul a fost singurul domnitor, care la 1591 a lăsat tronul, a părăsit Moldova,  stabilindu-se în Tirol.