Alexandru Lăpușneanu a avut două domnii în Moldova: septembrie 1552 - noiembrie 1561; martie 1563 - martie 1568. Numele său este Petru stolnicul. Este fiul nelegitim al lui Bogdan al III-lea cu Anastasia din Lăpușna, poreclit „Lăpuşneanu" în secolul al XVII-lea, după numele tîrgului Lăpuşna, locul copilăriei sale.

Fiind liderul grupării boierilor moldoveni aflați în Polonia, la 5 septembrie 1552, la Bakota, a depus jurămîntul de credinţă faţă de regele Poloniei, obligîndu-se să-i dea, în timp de război, 700 de călăreți. Repetă omagiul la 22 iunie 1553, la Hîrlău. A fost ajutat să obţină tronul de regele Poloniei intrînd în Moldova cu 3000 de călăreți și alungîndu-l pe Ioan Joldea.

La 12 septembrie 1562, în biserica Curţii domneşti de la Hîrlău are loc ceremonia încoronării şi ungerii ca domn. Deşi avea din botez numele Petru, tradiţional în Moldova, noul domn şi-a luat cu prilejul ridicării sale la domnie, numele de Alexandru, şi a intrat în istorie ca Alexandru Lăpuşneanu.

Cum în perioada aceea pentru ocuparea tronului era nevoie şi de acceptul Porţii, la 24 octombrie 1552, sultanul Soliman Magnificul i-a primit pe reprezentanţii lui Alexandru Lăpușneanu, trimiţînd însemnele domniei: steagul, calul şi veşmintele obişnuite. În politica internă, Alexandru Lăpuşneanu a căutat să stimuleze economia Moldovei şi a luat unele măsuri importante pentru a-i asigura progresul.

La începutul primei sale domnii, pentru a cîştiga bunăvoinţa tuturor boierilor, el i-a chemat în ţară pe acei boieri care luaseră drumul pribegiei. Dar boierii aspirau să-şi consolideze puterea şi faptul acesta a provocat un conflict cu Alexandru Lăpușneanu. Boierii voiau să-l înlocuiască pe Alexandru Lăpușneanu cu fiul mai mic al lui Petru Rareș. Complotul lor a fost descoperit. Atunci mulţi boieri şi-au pierdut proprietățile. Din contul pămînturilor confiscate de la boieri s-a extins şi domeniul domnesc. Din 1555 domnul, timp de trei ani, nu s-a mai consultat cu sfatul domnesc.

În anii primei domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu a avut loc un nou schimb de solii între Moscova şi Suceava. Alexandru Lăpuşneanu a protejat "frăţia din Lvov" – organizaţie ortodoxă a ucrainenilor, constrînsă de catolici, ajutînd-o cu bani și contribuind la construcţia la Lvov a unei biserici ortodoxe, numită biserica volohă.

Alexandru Lăpușneanu a rămas domn pînă la 18 noiembrie 1561, cînd a pierdut bătălia de la Verbia, lîngă Dorohoi, în faţa pretendentului la tron, Iacob Heraclid Despot, ca urmare a trădării unor boieri. Atunci s-a retras la Chilia de unde a ajuns apoi cu familia la Istanbul. A fost exilat – la început în cetatea Iconia (Konia) din Anatolia, apoi la Alep în Siria.

În martie 1563 revine în domnie cu sprijinul otomanilor şi al lui Ioan Zapolya, principele Transilvaniei. Ştefan Tomşa, domnul de atunci al Moldovei, a trimis la el un grup de boieri pentru a-i spune că ţara nu-l vrea. Alexandru Lăpușneanu a lansat celebrul răspuns: „De nu mă vor, eu îi voiu pre ei şi de nu mă iubescu, eu îi iubescu pre dînşii şi tot voi merge, ori cu voie ori fără voie".

„Iubirea" sa s-a manifestat prin uciderea a 47 de boieri, pe care-i considera periculoşi pentru el, cu prilejul unei adunări obişnuite. A strămutat capitala Moldovei de la Suceava la Iaşi. A fost ctitorul mănăstirii Slatina și Pîngărați. Sfinţirea mănăstirii Slatinas-a făcut cu mare fast de către un sobor de 116 preoţi, în frunte cu mitropolitul Grigore Roşca. A sprijinit biserica ortodoxă dăruind numeroase odoare de preţ, argintării, clopote, broderii, cărţi nu numai în ţară, ci şi în afară: la Lvov, în Serbia, la Athos.

Bolnav, cedează tronul fiului său, Bogdan, la 9 martie 1568, dată la care se produce călugărirea sa sub numele de Pahomie. Grigore Ureche adaugă unele amănunte, a căror veridicitate este pusă la îndoială. Călugărirea s-ar fi făcut, după el, într-un moment cînd domnul leşinase şi era "mai mult mort decît viu". Trezindu-se ar fi zis "că de se va scula va popi şi el pe unii". Speriaţi de această ameninţare "episcopii şi boierii... şi mai cu dinadinsul Roxanda, doamna-sa", l-ar fi otrăvit. Adevărul asupra faptelor consumate în palatul domnesc în martie 1568 nu-l vom şti, poate, niciodată. Alexandru Lăpușneanu moare peste 2 zile, fiind înmormîntat la 14 martie 1568 la mănăstirea Slatina, ctitoria sa.