04 iulie 2011, 10:17 Despre limba moldovenească 7161

Rezina – un oraș moldovenesc pe Nistru

Prima atestare a localităţii Rezina, se regăsește într-un document din 5 februarie 1495, emis de camcelaria domnească prin care domnitorul Ţării Moldovei Ştefan cel Mare întăreşte lui Toader pisar, satul Rezina, unde a fost Alexa vătăman, pe Nistru, la gura Rezinei, cumpărat de la rudele acestuia, strănepoţi ai panului Negrea cu 70 de zloţi tătăreşti. Numele „Rezina” provine de la hidronimul Rezina, afluent al rîului Nistru, atestat în documentele moldoveneşti în anul 1437 şi la gura căruia s-au aşezat cu traiul primii locuitori. Satul Rezina este mult mai vechi decît prima sa mențiune documentară, căci la începutul secolului al XV-lea este proprietatea lui Negrea vornicul, boier în slujba lui Alexandru cel Bun. Moșia Rezina nu o data a fost împărţită intre urmaşii pisarului Toader. În 1668 satul Rezina cu tot venitul este intărit lui boierului Toderaşco Jora, nepotul vornicului Eremia Băișeanu. În anul 1721 satul Rezina se afla în posesiunea vornicului Ion Sturza, iar în timpul domniei lui Constantin Racoviţă (1749-1753) o jumătate de sat devine proprietate a spătarului Iordache Cantacuzino, ca mai tîrziu să treacă în întregime în posesia acestuia.

La 1859 în Rezina sînt atestate 459 de gospodării şi 1130 de locuitori. În anul 1864 la Rezina se deschide şcoala parohială, unde elevii căpătau cunoștințe elementare. În 1870, este infiinţată şcoala obştească cu o singură clasă în 4 grupe. La începutul secolului XX la Rezina exista și o bibliotecă privată, care dispunea de un fond de carte de 1315 exemplare şi avea 135 de cititori. La începutul secolului slujbele religioase sînt ținute într-o biserica de lemn. La 1859 în Rezina este construită din piatră biserica „Acoperămîntul Maicii Domnului” cu cheltuiala proprietarului I.Ghica. La sfîrşitul secolului al XlX-lea în judeţul Orhei se desfășurau 9 iarmaroace, dintre care unul era cel de la Rezina, care funcţiona din anul 1845. La iarmaroc se vindeau şi se cumpărau mărfuri agricole şi industriale, vite mari cornute, porcine, cai de tracţiune şi de cavalerie. La Rezina, anual, se desfăşurau două iarmaroace mari: de ziua Sf. Cheorghe şi de ziua Sf. Dumitru. În scopul dezvoltării comerţului în 1862 a fost deschis un debarcader la Nistru şi a fost construit un pod plutitor. În anul 1935 comuna rurală Rezina din judeţul Orhei a primit statutul de comună urbană. După instaurarea puterii sovietice, în 1940, localității Rezine i se oferă statutul de oraș. Istoria Rezinei în perioada postbelică a fost marcată de foamete, represiuni, transformări forţate in economie, politică şi viaţa socială.

În perioada 1956- 1965 se produc modificări de ordin administrativ-teritorial, demografic, economic şi social-cultural. Dezvoltarea social-economică a oraşului se accelerează odată cu construcţia fabricii de ciment. Lucrările de construcţie au fost finisate în decembrie 1985. La Rezina fost construită fabrica de prelucrare a laptelui, iar pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale oamenilor în partea de sud-vest a oraşului a fost construit un cartier de case individuale. La solicitarea populaţiei, în anul 1997, a început reconstruirea bisericii “Acoperămîntul Maicii Domnului”.