11 decembrie 2019, 15:00 Personalități 3746

Geta Burlacu: ”Mă simt foarte bine în simbioza dintre jazz și muzică populară”

"Mamă, nu-ți lua zborul!" - această piesă conține atît de multe emoții, e atît de intimă, atît de multe trăiri în fiece vers, încît procesul înregistrării în studio trebuia întrerupt la tot pasul...

Geta Burlacu se schimbă, desigur – s-a maturizat, o înțelepciune sigură pe sine a acoperit punctele nevralgice. Dar să așteptăm cel mai apropiat concert – el va avea loc peste două zile. Pentru a ne convinge că în feerica preferată a admiratorilor etno–jazz-ului și nu numai, cu gesturile-i regale, trăiește aceeași fetiță vulnerabilă, care scria în jurnalul său poezii de dragoste și cu siguranță bocea pe ascuns.

Cum ai fost în copilărie? Cum erai văzută și cum te simțeai tu însăți?

Despre mine se spunea că sînt un copil vesel. Dar dacă-mi amintesc, nu aveam eu atîta veselie, cum părea. Deseori mă refugiam în sine, în niște căutări neînțelese. Probabil ar fi corect să spun că am fost o fetiță foarte romantică, care mereu căuta niște răspunsuri. Am început să mă ocup cu muzica de la șapte ani. Alegerea mea a fost pianul, nu vioara, și poate că acest instrument împiedica procesul pătrunderii mele în muzică. Interpretam, dar cum? Ca un copil căruia i-a fost descoperit talentul și vocea. Conștient, însă, am făcut-o ulterior, pe la 19 ani. Nu pot spune că-mi plăcea doar muzica. Îmi plăcea să scriu povestiri, țineam un jurnal în care îmi scriam versurile. Apoi am început să le fredonez, acompaniindu-mă la pian. Dar toate acestea erau... foarte personale. Pentru prima dată am îndrăznit să prezint ascultătorilor piesele mele de autor, probabil, doar la cel de-al doilea album, "O sete nebună".

Nu pari o persoană timidă, care se simte penibil într-un moment de sinceritate.

Poate că nu e timiditate, ci o lipsă de încredere în sine? Nu pot spune că ea a dispărut – ea este mereu prezentă în tot ce apare în viața mea. Aceasta își are puterea ei: întotdeauna m-a ajutat și mă ajută să obțin ceea ce am obținut, să devin mai bună, să am mai mult succes. Dar tot ea m-a încurcat să deschid lumii acele culori și emoții, care trăiesc în mine.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.