11 iunie 2015, 09:33 Realitatea moldovenească 551521

Legea cu privire la locuinţe în locul Codului locuinţelor: locatarii vor deveni arendaşi

La sfîrşitul lunii noiembrie 2015 va intra în vigoare noua Lege cu privire la locuinţe, publicat săptămîna trecută. Din acest moment, vor fi anulate peste zece acte normative, inclusiv Codul cu privire la locuinţe – singurul cod adoptat pe timpul URSS şi care a fost în vigoare pînă în prezent.

Legea conţine un şir de reguli noi pentru proprietarii de imobil şi alte categorii de locatari. Cea mai importantă dintre acestea este stabilirea unui termen-limită pentru privatizarea locuinţelor, fapt ce în actualele condiiţi a generat nedumerirea multor experţi. Totodată, ministerul dezvoltării regionale şi construcţiilor nu înţelege isteria şi speculaţiile ce au loc în jurul privatizării fondului locativ.

Locatarii vor deveni arendaşi

În Legea cu privire la locuinţe este stabilit un termen-limită, în care suprafeţele neprivatizate vor trece în proprietatea unităţilor teritorial-administrative, pe teritoriul cărora sunt amplasate acestea – 29 noiembrie 2016. Cu alte cuvinte, cetăţenii, care, dintr-n motiv sau altul, nu şi-au perfectat documentele de privatizare pînă în prezent, mai au la dispozţie un an şi jumătate pentru finalizarea acestui proces. Este vorba despre toate tipurile de locuinţe pasibilie deetatizării conform Legii cu privire la privatizarea fondului locativ din 10 martie 1993.

Ce-i aşteaptă pe locatarii pentru care acest termen va expira? Organele administrării publice locale îi vor atribui imobilului statutul de locuinţă socială şi vor perfecta dreptul de proprietate asupra acesteia. Modificările vor deveni ireversibile după înregistrarea la ofisiile cadastrale.

Potrivit autorilor legii, oamenii care locuiesc în asemenea apartamente, nu vor rămăne în stradă. Cînd locuinţa va trece în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale, cu aceştia vor fi încheiate contracte de locaţiune pe un termen de 5 ani, cu dreptul de prelungire. Doar în acest caz ei vor putea rămîne în apartamentul sau casa lor. Autorităţile locale vor stabili şi arenda lunară pentru chiriaşi.

Legea instituie o limită a suprafeţei de locuinţă socială în mărime de 9 m.p. pentru o persoană. Suprafaţa în plus nu trebuie să depăşească 12 m.p. pentru o familie, în cazul în care încăperea nu corespunde standardelor de locuinţă socială. Însă pentru locatarii apartamentelor neprivatizate această limită nu va fi aplicată.

Legea obligă organele administraţiei locale să informeze persoanele, care nu au uzat de dreptul lor la privatizare, despre termenul limită şi posibila schimbare a statutului locuinţei. Totodată, metodele şi procedura înştiinţării în lege nu sunt stipulate.

O remarcă separată a fost introdusă în lege în privinţa oamenilor asiguraţi cu locuinţe din fondul public de locuinţe pînă pe data de 29 noiembrie 2015. Acestora li se oferă doar un an pentru a reîncheia contractul de locaţiune cu proprietarul locuinţei sau cu organul abilitat.

Gastarbeiterii vor rămîne fără locuinţe?

Experţii atrag atenţia asupra faptului că astăzi, în Moldova, mii de familii sunt înscrise în locuinţe, care din diferite motive, nu au fost privatizate. După expirarea termenului de un an şi jumătate, apartamentele ar putea trece în proprietatea administraţiilor locale. În opinia lor, termenul stabilit de parlament, cel mai probabil, va fi ulterior prelungit, altfel, vor fi lezate drepturile a mii de cetăţeni moldoveni.

Acest lucru este legat nu atît de faptul că oamenii nu se grăbesc. În primul rînd, o parte considerabilă a populaţiei, inclusiv persoanele înscrise în apartamentele neprivatizate, se află la muncă peste hotare. Chiar dacă acestea vor fi informate despre modificările efectuate, ele nu vor avea suficient timp pentru a privatiza locuinţa, conform legislaţiei moldoveneşti.

Totodată, în cazul în care aceşti oameni vor rămîne fără locuinţe, atunci situaţia s-ar putea tensiona, iar procesele judiciare, ce vor urma, ar putea avea urmări imprevizibile.

Totodată, pînă în prezent încă nu a fost soluţionată problema locuinţelor vechi şi avariate. Mai devreme sau mai tîrziu, statul va trebui să-i asigure cu spaţiul locativ pe aceşti oameni. Dacă „privatizarea gratuită" va fi anulată, ei nu vor putea privatiza noua locuinţă. Acelaşi lucru se referă şi la cei care stau în rînd pentru a obţine un spaţiu locativ.

Prevederile noii legi în această privinţă sunt foarte vagi şi neclare. În document se menţionează că cei care deja sunt luaţi la evidenţă pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai, „au prioritate la examinarea demersurilor depuse privind oferirea locuinţei în modul prevăzut de guvern".

O povară prea mare

Ministerul dezovoltării regionale şi construcţiilor, care a supravegheat elaborarea noii legi, nu înţelege isteria şi speculaţiile apărute în jurul privatizării fondului locativ. În opinia funcţionarilor, autorităţile nu întreprind suficiente măsuri pentru ca oamenii să-şi poată perfecta documentele la timp.

„Reacţia neunivocă în socieate la stabilirea unui termen final pentru privatizarea locuinţelor este destul de explicabilă, menţionează unul dintre experţii noştri. Oamenii au început să se agite din cauza că se încheie perioada în care mai pot să-şi treacă locuinţele în proprietatea lor.

S-ar părea că privatizarea locuinţelor durează mulţi ani şi, în principiu, toţi cei care doreau să-şi legalizeze dreptul la proprietate asupra apartamentelor sau caselor, trebuiau demult să se mişte din loc. Însă există situaţii obiective şi subiective, cînd acest lucru nu s-a întîmplat. Mulţi cetăţeni pur şi simplu nu dispun de mijloacele necesare.

Or, statul este interesat în privatizarea locuinţelor de către cetăţeni, deoarece în acest caz, întreţinerea lor cade pe umerii proprietarilor, iar reparaţia capitală va trebui efectuată nu din contul mijloacelor bugetare, ci din contul oamenilor, care locuiesc în apartamentele pe care le deţin.

Pe de altă parte, la transmiterea locuinţelor în proprietatea cetăţenilor, statul îi impune să-şi asume o povară imensă. Or, întreţinerea locuinţei în stare bună costă scump, iar circa 15-20% din proprietari nu-şi permit acest lucru din cauza veniturilor mici.

În special, acest fapt va lovi asupra buzunarelor unor lucrători medicali, pedagogi şi reprezentanţi ai altori profesii, ce îndeplinesc funcţii sociale importante în societate, dar care primesc salarii destul de modeste. Posibilităţile multor locutori de la sate, de asemenea, sunt foarte limitate.

"Oamenii nu ştiu la ce să se aştepte"

Totodată, nu trebuie să uităm de Constituţie, în care este scris că statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea unui nivel decent de trai pentru fiecare cetăţean. Acest fapt presupune şi asigurarea cu locuinţe. Cu siguranţă, prevederile acestei legi vor fi examinate de Curtea Constituţională.

Din acest punct de vedere, eforturile structurilor de stat trebuie îndreptate pentru crearea unui sistem „corect", în care oamenii să aibă un acoperiş deasupra capului, indiferent de veniturile lor şi ca acest acoperiş să nu le consume cea mai mare parte a veniturilor. Este vorba şi despre dezvoltarea locaţiunii sociale, despre reglementarea de către stat a pieţei spaţiilor date în chirie.

Spre exmeplu, în Franţa, municipalităţile trebuie să asigure oamenii cu locuinţe. Iar cei care fac acest lucru, sunt susţinuţi de stat. În Germania, doar 40% din locuitori sunt proprietari de locuinţe. Restul trăiesc în spaţii oferite de stat, sau le închiriază.

Există o reglementare detaliată a relaţiilor de locaţiune, inclusiv, restricţii la majorarea tarifelor pentru chirie, mai ales în perioada de criză. În Germania, cei care oferă locuinţe în arendă nu au dreptul să-dea afară pe chiriaşi, în lipsa unor motive serioase, pînă la expirarea contractului de locaţiune.

În Moldova însă în prezent nu există o reglementare legislativă a relaţiilor de arendă, practica de locaţiune este foarte slabă, în majoritatea cazurilor, locatarul, chiar şi avînd un contract de locaţiune, nu are drepturi. Împreună cu comportamentului de corupţie, caracteristic autorităţilor locale, acest fapt ar putea aveac onsecinţe negative pentru cei, care nu a obţinut la timp statutul de proprietar al spaţiului locativ.

Pentru apariţia tensniunilor în societate sunt responsabili în mare parte autorii noilor prevederi, care nu au avut grijă să elaboreze nişte reguli clare şi să promoveze o campanie de informare a populaţiei. Legea nu conţine suficiente mecanisme de protecţie pentru oamenii care nu şi-au privatizat imobilul.

Posibil, unora le-ar conveni ideea privind locuinţa socială. În special, dacă noi am avea posibilitatea de a părăsi spaţiul locativ dintr-un raion şi, mutîndu-ne în altul, să-l obţinem în locaţiune. În acest caz, ar spori mobilitatea populaţiei. Însă oamenii nu ştiu la ce să se aştepte, multe probleme rămîn nereglementate".