04 june 2024, 11:30 Celebrities 19292

Marele chirurg Nicolai Sclifosovschi originar din Moldova

6 aprilie (25 martie stil vechi) 2021 - aniversarea de 188 de ani de la nașterea lui N. Sclifosovschi, originar din Moldova.

Numele lui Nicolai Sclifosovschi, chirurg proeminent, îl cunoaște toată lumea. Dar nu toată lumea știe că medicul care a salvat mii de vieți și a devenit cunoscut în întreaga lume grație descoperirilor sale este compatriot de-al nostru.

Nicolai Sclifosovschi s-a născut la 6 aprilie (25 martie pe stil vechi) 1836 în apropierea orașului Dubăsari, regiunea Herson, Județul Tiraspol (în prezent: orașul Dubăsari, Moldova, teritoriul nerecunoscutei RMN).

Tatăl lui Nicolai, Vasili Pavlovici, în ciuda originii sale nobile, sărăcise și ducea un trai mult prea modest. Dînsul lucra în calitate de secretar la Biroul de carantină și de-abia de reușea să-și întrețină soția și cei 12 copii. Situația familiei devenea pe an ce trece tot mai precară, bani nu ajungeau nici măcar pentru cele mai necesare lucruri, astfel la consiliul familiei s-a decis ca copii cei mai mici să fie trimiși la azil. Așa s-a pomenit Nicolai la Orfelinatul pentru Copii din Odesa. După ce a absolvit gimnaziul cu medalie de argint, a devenit student la Universitatea din Moscova. Cadrele didactice și de conducere ale Universității au rămas pur și simplu fascinate de zelosul student eminent, astfel încît în curînd a fost emis ordinul conform căruia Nicolai Sclifosovschi urma să primească subvenția de întreținere din partea statului.

După absolvirea Facultății de Medicină, medicul, în vîrstă de 23 de ani, a revenit la Odesa și a preluat postul de intern al Secției de chirurgie a unuia dintre spitalele din Odesa.

Cariera tînărului doctor era în ascensiune. La 27 de ani el își luase deja doctoratul, împreună cu el lucrau astfel de medici celebri ca: Inozemțev și Pirogov. Numele lui Sclifosovschi era cunoscut și în afara Rusiei. Urmînd stagii în străinătate, el i-a cunoscut pe cei mai vestiți medici din Europa. Rapoartele sale de la congresele chirurgicale europene le trezeau întotdeauna un interes deosebit colegilor.

În viața personală însă a avut parte de cumpene. Soția iubită a chirurgului, Elizaveta, a murit, răpusă de tifos, la doar douăzeci și patru de ani. Aveau trei copii. Părea că totul este pierdut. El, medic în devenire, nu și-a putut ajuta nici măcar propria soție. Pentru ce a mai trebuit atunci să învețe, de ce mai stătea zilele în șir în sala de operație, dacă toate acestea nu o puteau salva pe Liza? Treptat însă sentimentele de vinovăție și neputință au început să se diminueze. Nicolai Sclifosovschi s-a recăsătorit. Sofia Alexandrovna lucra în calitate de guvernantă în casa lor și era suficient ca ea să apară în camera copiilor, ca aceasta să se umple de un tam-tam zgomotos, cu strigăte de bucurie și rîsete. Nicolai a început să realizeze încetul cu încetul că tînăra guvernantă a reușit să le devină prietenă nu numai celor doi fii și fiicei sale, dar și lui.

Prietenia s-a transformat treptat în dragoste, iar căsnicia lor s-a dovedit a fi surprinzător de trainică și fericită. Sofia Alexandrovna își înțelegea soțul din jumătate de cuvînt, era o gospodină pricepută și nu făcea niciodată distincție între copiii regretatei Elizaveta Grigorievna și ai săi (au avut împreună încă patru copii). Împreună cu Nicolai Vasilievici au trebuit să facă față mai multor tragedii de familie. Fiul lor, Boris, a murit în copilărie, iar fratele său, Constantin, nu a ajuns să trăiască decît pînă la vîrsta de 17 de ani, din cauza tuberculozei renale.

În anul 1876, devenit cunoscut deja în cercurile medicale, Nicolai Sclifosovschi pleacă în Muntenegru în calitate de chirurg-consultant al Crucii Roșii. Războiul izbucnit după tulburările din Balcani l-a făcut pe Sclifosovschi să se înroleze în Armata Rusă.

În timpul războiului, carele cu răniți veneau unele după altele. Nicolai Sclifosovschi nu ieșea cu zilele din sala de operație. În timpul luptelor prin mîinile sale au trecut circa 10 de mii de răniți. Sofia Alexandrovna, care și-a urmat soțului pe front, își amintea: "După trei-patru operații la rînd, de multe ori, la o temperatură ridicată în sala de operație, inhalînd în cîteva ore acid carbolic, eter, iodoform venea acasă cu o durere de cap teribilă, de care scăpa după ce bea o ceașcă mică de cafea foarte tare". Era nevoit să opereze fie sub focul inamic, strigătele răniților fiind înăbușite de bubuiturile canonadelor, medicii riscîndu-și viața nu mai puțin, decît soldații pe de linia întîi a frontului. Sofia Alexandrovna pentru a-i menține forțele soțului în timpul operațiilor interminabile îi turna cîteva guri de vin.

Mulți dintre acei care au participat la luptele Războiului Ruso-turc au putut supraviețui doar datorită lui Nicolai Vasilievici. Metoda elaborată de el, numită "Lacătul lui Sclifosovschi" permitea prinderea oaselor fracturate, iar dezinfectarea instrumentelor și a salii de operații a redus semnificativ mortalitatea.

După încheierea războiului, Nicolai Vasilievici a devenit decan al Catedrei de Chirurgie la Universitatea din Moscova, apoi familia s-a mutat la St. Petersburg, unde Sclifosovschi a fost numit director al Institutului Clinic Medical de Perfecționare Elepinsk și șef al unei secții chirurgicale din acest institut. Datorită lui în Rusia se desfășurau congrese chirurgicale, la care veneau medici cu renume din întreaga lume. Autoritatea lui Sclifosovschi în lumea medicală a devenit cu adevărat incontestabilă.

Nicolai Sclifosovschi a introdus antisepticele și condiții stricte de igienă în spitale. Tot el a fost primul în lume care a aplicat anestezia locală cu soluție de cocaină. El a construit un dispozitiv, care permitea menținerea anesteziei. Înainte de aceasta, chiar și cele mai complicate operații nu durau mai mult de trei minute. A introdus examinarea cu raze Roentghen. A fost unul dintre primii care a început să efectueze intervenții chirurgicale ginecologice pentru eliminarea chisturilor ovariene. A mai propus tratamentul chirurgical pentru hernie, cancer al limbii și maxilarului, îndepărtarea pietrelor din vezica urinară.

Din cauza tragediei cu fiul mai mare al chirurgului, Vladimir, care s-a sinucis, Nicolai Vasilievici s-a retras, practic, din medicină, stabilindu-se în localitatea Iacovțî, în apropiere de Poltava. Domeniul, numindu-se cîndva "Otrada" (Bucurie), dar după moartea lui Vladimir, Sclifosovschi a interzis să fie numit astfel.

În anul 1904, Nicolai Sclifosovschi moare, suferind un accident vascular cerebral. Aproape imediat după decesul său, a venit vestea despre moartea fiului său, Nicolai, în timpul luptelor din timpul Războiului Ruso-japonez. Un alt fiu al lui Sclifosovschi, Alexandru, a murit în timpul Războiului civil.

Soția și fiica Tamara au fost ucise cu cruzime bestială de către bolșevici în propria casă. Dintre toți cei șapte copii ai chirurgului pînă la o vîrstă înaintată a ajuns doar fiica cea mai mare Olga. Imediat după Revoluție ea a emigrat din Rusia.

În memoria marelui chirurg la Moscova funcționează Institutul de Cercetări Științifice a Serviciilor de Urgență „N.V. Sclifosovschi". În anul 2006 în Moldova a fost emis un timbru poștal dedicat lui Sclifosovschi. Iar la inițiativa administrației de stat a nerecunoscutei Republicii Moldovenești Nistrene, cu sprijinul ONG-urilor transnistrene în orașul Dubăsari a fost organizat un fond pentru colectarea mijloacelor în scopul instalării unui monument în cinstea lui N.V. Sclifosovschi către aniversarea de 180 de ani de la nașterea vestitului chirurg.