Civilizaţia Chinei Antice s-a constituit în mileniile V–III î.Hr. pe cursul mijlociu al rîului Huanghe şi timp îndelungat s-a dezvoltat în condiţii de relativă izolare.

Epoca dinastiei Shang cuprinde perioada 1711–1066 î.Hr. Apărută în partea nord-vestică a Chinei, această civilizaţie atinge în ultima ei epocă maxima strălucire. În această perioadă apare scrierea, un monument important al căreia este Marea Regulă, care cuprindea cunoştinţe din diverse domenii: juridic, agrar, religios etc.

Prăbuşirea dinastiei Shang a fost determinată de revolta tribului Zhou la hotarele de nord-vest ale statului. Ca urmare a fost organizat un stat care a dăinuit aproape opt secole (1066–249 î.Hr.). Epoca dinastiei Zhou a asigurat progrese importante ale agriculturii, vieţii urbane, meşteşugurilor, comerţului şi culturii.

În ultimii 260 de ani de existenţă a sa statul Zhou a intrat într-o perioadă de declin şi descompunere, situaţie de care a profitat puternicul stat Qin, aflat în extremitatea de vest a Chinei. În 221 î.Hr., asumîndu-şi titlul de împărat, Qin Shihuangdi fondează dinastia Qin, de la care vine şi numele de China. Împăratul Qin Shihuangdi a asigurat prin forţă unitatea statului şi a realizat o serie de reforme.

Regimul despotic al suveranilor Qin a provocat o mare răscoală ţărănească însoţită de rebeliuni locale şi anarhie în provincii. Izbucneşte un război civil, în urma căruia dinastia s-a prăbuşit. Căpetenia răsculaţilor, generalul Liu Bang, a inaugurat o nouă dinastie – Han, care va domni pînă în 220 d.Hr. Împăraţii Han şi-au extins dominaţia asupra Indochinei, Coreei şi Turkestanului şi au respins atacurile hunilor. Tulburările sociale interne, intrigile de la palat au dus la căderea acestei dinastii. Ulterior China s-a destrămat în mai multe state. Pe ruinele Imperiului Han în secolul al III-lea se înalţă trei state de sine stătătoare – Wei, Şu şi U. Începe epoca celor Trei Regate. Elementul de continuitate dintre antichitate şi evul mediu în China a fost mult mai pronunţat decît în alte zone, factorul unificator fiind tradiţia, un semn distinctiv al civilizaţiei chineze.