Natura din preajma blocurilor noastre. Chişinău, Ciocana
Am dori să începem această publicaţie, deloc obişnuită, din compartimentul nostru despre natură şi turism, cu scurte reflecții despre spaţiile verzi ale orașului și atitudinea locuitorilor oraşului faţă de natură.
Cînd vorbim de natura din oraș, ne referim, de obicei, la parcurile, scuarurile, grădinile botanice, zonele de agrement, adică, în primul rînd, la zonele publice, de dezvoltarea și modernizarea cărora se ocupă administraţia orașului, ceea ce, în doilea rînd, se întîmplă indiferent de dorințele și opiniile orășenilor. Acest lucru înseamnă că fiecare dintre noi a vizitat aceste insuliţe ale naturii vii din zonele urbane, dar nu participă, direct, la dezvoltarea, păstrarea și protecția lor. Cu excepția faptului că lăsăm aici munți de gunoaie, urme de ruguri, copaci și arbuști rupţi. Uneori, însă răspundem la apeluri și ieşim de bună voie să participăm la curăţenia şi plantarea noilor copaci, vopsim băncile etc. Dar, în general, proporția participării noastre la păstrarea și creșterea acestei bogății naturale este totuşi foarte mică și, de obicei, impersonală.
Însă comunicarea cu natura, copii ai căreia sîntem cu toţii, este un proces foarte intim care implică multe aspecte ale personalităţii noastre. Faptul cum concepem natura, cum comunicăm cu ea, sîntem gata să o exploatăm doar, să coexistăm paşnic cu ea, dar, de asemenea, să o protejăm de noi înșine ‒ toate acestea descoperă în fiecare dintre noi ceva important, dacă nu chiar ceea ce e mai important. Și nu este vorba doar de estetică, adică de competența și de cultura de a vedea și aprecia frumusețea, dar și de simţul nostru moral, calitățile noastre sufleteşti. Nu întîmplător înțelepciunea populară spune că fiecare dintre noi ar trebui să planteze un copac, să construiască o casă și să aibă un fiu. Iar faptul că copacul este primul în acest şir nu este deloc întîmplător.
Sperăm să fiţi indulgenți cu noi, oaspeți dragi, pentru că ne-am permis aceste divagaţii prea generale, dar, probabil, reportajul nostru foto nu foarte mare va adăuga şi cîteva lucruri concrete la toate cele spuse mai sus.
În anul 2013, curtea casei № 22 din strada Sadoveanu, potrivit rezultatelor concursului orăşenesc, a devenit cea mai bună din municipiul Chișinău. Ba chiar a primit și un premiu de 100 de mii de lei. Acest loc ne-a fost bine cunoscut pe parcursul mai multor ani și sîntem martori că acest bloc nu are curte, ci are un trotuar, drumul de-a lungul scărilor blocului şi o fîşie îngustă de gazon între trotuar și carosabil cu lăţimea de 15-20 m. Blocul este locuit din anii 1986-1987. În jur era un loc pustiu și nimic mai mult. Dar acest bloc a avut noroc, datorită locuitorilor acestuia, care din momentul de cînd s-au stabilit cu traiul acolo plantează arbori, arbuşti, flori şi răzoare. Nu este nimic deosebit în aceasta, căci astfel procedează, de obicei, locatarii, atît ai caselor noi, cît și ai acelora vechi din orașul nostru. Mai ales, dacă au o curte în care se joacă copiii lor, se plimbă mamele și bunicile, comunică pașnic tații și bunicii. Totuși casa menționată de către noi este diferită de multe altele, prin faptul că fără să aibă curte, locatarii acesteia, cu toate acestea, au reușit să creeze o zonă de relaxare şi odihnă foarte frumoasă și confortabilă. Această fășie îngustă de pămînt bine îngrijită și amenajată frumos a devenit nu doar un loc pentru întîlniri și plimbări, dar, de asemenea, o făşie de protecţie împotriva prafului și a zgomotului de pe carosabil.
Dar nu acest lucru este cel mai important în reportajul nostru, ci faptul cîtă dragoste, muncă, gust și ingeniozitate a fost investit în acest scuar. În plus, cu propriile mîini, în cea mai mare parte pe propria cheltuială și mulţumită participării la această muncă a majorităţii locuitorilor. Există, desigur, grupe de activiști, aceste minunate femei pensionare, anume inițiativele lor și munca de zi cu zi susține această oază verde. Le ajută copiii, nepoții, soții. Oamenii aduc butuci dezrădăcinaţi, fragmente pitorești de pietre, plăci de beton. Montează cu propriile mîini bănci şi măsuţe, plantează în jurul lor plante-liane, vopsesc bordurile. Mai mult decît atît, împodobesc acest microparc cu numeroase artefacte: fie o jucărie veche, o vază sau un ulcior, un ceainic vechi, cu nişte anvelope auto sau pur şi simplu cu una sau mai multe pietre, vopsite în diferite culori. Aici puteţi găsi scene din basme, fragmente de viață din mediul rural, în formă gard de nuiele cu ţepe pentru ulcioare, un coș vechi cu ouă vechi de piatră vopsite sau un cărucior, transformate în straturi de flori. Dar cel mai bine veţi aprecia chiar dvs. înşivă aceste creaţii privind fotografiile.
Cel mai impresionat este faptul că periodic aceste „subiecte" create cu mîinile oamenilor sînt completate cu noi exponate și sînt create noi „scene" pitorești. De obicei, actualizarea peisajului creat cu mîinile omului are loc seara tîrziu sau chiar pe timp de noapte, astfel încît trecătorii descoperă surprinşi dimineața, ceea ce ieri nu era încă. Am fost martori cum vin aici oameni din blocurile vecine, adesea cu copii, literalmente în excursie, în acest colțişor de natură și artă. Credem că aici ar putea fi aduse în excursie clase întregi de copii, ba chiar să fie ţinute lecții de estetică și educația muncii. Deci, nu este vorba doar despre natura din preajma blocului nostru, ci de frumusețea, imaginația, munca și implicarea personală în tot ceea ce ne înconjoară.
Oamenii care creează această frumusețe, au nume, deși ne-a fost greu să le aflăm, dată fiind modestia acestor femei minunate. Pe unele dintre ele le veți vedea în albumul nostru foto, iar noi le vom numi aici doar prenumele, fără să dăm nume. Acestea sînt: Lidia, Svetlana, Elizaveta, Iulia. De fapt, sînt mult mai multe.
Hotărînd să nu ne limităm la acest bloc, ne-am plimbat pe strada Sadoveanu și în două curți am descoperit insule ale frumuseții naturii create de mîinile oamenilor. Este vorba de blocurile 22/1 și 4. Le dorim locatarilor succese şi în continuare în această cauză nobilă. Rodul muncii lor, îl veți putea vedea, de asemenea, în albumul nostru foto.
Iată cu ce am dori să încheiem acest reportaj neobișnuit. Observînd în fiecare zi și plimbîndu-ne prin această zonă naturală creată de mîinile omului, am descoperit că aici domnește atmosfera curăţeniei și ordinii și că aceasta este menţinută nu numai prin eforturile angajaților Gospodăriilor Comunale, dar, în primul rînd, de locatarii înşişi. Iată care e, probabil, principala diferență dintre parcul public şi scuarul din fața casei noastre. Și încă ceva, pentru tînăra generație din acest bloc nici că există o școală mai bună pentru dezvoltarea unor anume calități morale și estetice, care în acest caz coincid. Nu în zadar Dostoievski spunea că „frumusețea va salva lumea".
Natura din preajma blocurilor noastre. Chişinău, Ciocana - album foto
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1810
- Populația:
- 464 locuitori
Ţipordei este un sat din cadrul comunei Cuhureştii de Jos, raionul Floreşti. Localitatea se află la distanța de 36 km de orașul Florești și la 156 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 464 de oameni. Satul Țipordei a fost menționat documentar în anul 1810.