Buzdugan Ion (09.3.1887, Brînzenii Vechi, judeţul Bălţi, Moldova − 29.1.1967, Bucureşti, România). Poet, folclorist, publicist. Studii secundare la Bairamcea, judeţul Ismail, studii agricole la Movilău, pedagogice la Cameniţa şi superioare la Moscova. Licenţa în drept la Universitatea din Iaşi. Doctor în economie al Universităţii din Cernăuţi. Contribuie la fondarea ziarului „Ostaşul moldovean”. Colaborează la publicaţiile: „Cuvînt moldovenesc", ,Bugeacul", „Pagini basarabene”, „Universul literar”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Gîndirea”, „Gînd românesc”, „Zburăorul”, „Viaţa Basarabiei", semnînd şi cu pseudonimele Nică Românaş, I. Cîmpeanu, B. Cogîlnic, I. Dumbrăveanu ş.a.

Volumul de debut: „Cîntece din Basarabia”, vol. I (1921). Urmează culegerile „Miresme din stepă” (1922), „Cîntece din Basarabia”, vol. II, „Ţara mea” (1928), „Păstori de timpuri” (1937). Traduce romanul în versuri „Evgheni Oneghin” de A. S. Puşkin şi din creaţia lui S. Esenin, A. Blok, V. Briusov, I. Bunin ş.a. Este unul din membrii fondatori ai Societăţii Scriitorilor Basarabeni, alături de Pan Halippa, N. Costenco, M. Isanos, O. Cruşevan-Florescu, B. Istru, T. Nencev, V. Luţcan ş.a. Versurile lui Buzdugan, consacrate meleagurilor natale, istoriei, tradiţiei şi folclorului, se remarcă prin veridicitate. Balada şi doina, legenda şi cîntecul liric popular au influenţat benefic creaţia lirică a poetului. Lirica lui I. Buzdugan a fost înalt apreciată de către Nicolae Iorga, iar traducerea lui „Evgheni Oneghin” − de către D. P. Perpessicius, care o consideră „drept trudnică, dar victorioasă operaţie”. Premiul Academiei Române pentru volumul „Păstori de timpuri”, 1937.

Opere:
„Cîntece din Basarabia. 1916-1921”, Chișinău, 1921;
„Miresme din stepă”, Bucureşti, 1922;
„Cîntece din Basarabia. 1905-1916”, cartea a Ii-a, Craiova, 1928;
„Ţara mea: Poeme. 1918-1928”, Craiova, 1928; „Păstori de timpuri”, Bucureşti 1937;
„Metanii de Luceferi: Poeme”, Bucureşti, 1942.

Traduceri:
M. Gorki, „Fata şi moartea”, Bucureşti, 1962;
A. S. Puşkin, „Evgheni Oneghin”, prefaţă de Perpessicius, Bucureşti, 1967.