Această specie a folclorului epic poartă un caracter de tranziţie. Cîntecele istorice se află la limita dintre forma epică de reflectare a realităţii şi evaluarea poetică a evenimentelor şi personalităţilor istorice concrete.

Acestea, de asemenea, sînt nişte naraţiuni desfăşurate în plan epic. Arhitectonica şi sistemul de imagini destul de complex, zugrăvirea hiperbolică a acţiunilor eroului, care întruchipează invincibilitatea poporului e o constanta artistică caracteristică a cîntecelor istorice moldoveneşti. Printre acestea se evidenţiază „Ştefan-Vodă”, „Duca-Vodă cel hain”, „Verşul lui Hotin”, „Plevna”, „Bujor”, „Darie şi Bujor”, „Darie şi mîndra lui”, „Sava Bim-başa”, „Cîntecul răsculaţilor din 1821”, „Boghean”, „Tobultoc”, „Sevastopolul”, „Primul război mondial”, „Cotovschi”. Din denumirile enumerate mai sus reiese tematica, perioada, la care se referă, dar şi evenimentele tragice, reflectate în ele. „Studierea textelor şi a multiplelor mărturii demonstrează cît de înalt era nivelul de interpretare artistică al interpreţilor-lăutari”. Trăsătura generală a cîntecelor epice constă în interpretarea lor originală − recital cu acompaniament muzical.

Cele mai timpurii modele se referă la secolele.XVI-XVII, iar cele mai tipice sînt cîntecele de haiducie din secolele XVIII-XIX, despre faptele eroice ale trupelor ruse contra Imperiului otoman („Hotin”, „Plevna”).