Dovada ştiinţifică a originii adevărate a denumirii statului Moldova

Originea adevărată a denumirii statului Moldova a fost identificată şi dovedită în mod ştiinţific.

Denumirea de Civitas Moldaciens a apărut în timpul luptei împotriva celților (poporul francez) şi se traduce ca Cetatea muntoasă a dacilor – Moldova. Inscripția de pe placa de lut contravine cunoscutei versiuni eronate privind denumirea țării noastre în interpretarea istoricilor bucureșteni.

Despre aceasta se vorbeşte în studiul, publicat de site-ul moldovenii.md.

Potrivit studiului, originea statului moldovenesc și cea a limbii moldovenești au dovezi ştiinţifice.

O dovadă arheologică o reprezintă o placă de lut ars, datată din antichitate și găsită în vechea capitală a Moldovei noastre, oraşul Baia. Pe această placă sînt săpate cuvintele latine «CIVITAS Moldaciens» (a vedea cartea lui Victor Spinei „Unele considerații la descoperirile arheologice din Moldova, secolele XI-XIV", Iași, 1970, pp. 160-163, 605-607). Aceasta este descrisă în cărțile lui Al. Silvestru „Tunelul mîniei", "Triumful conspiratorilor", "Noi și istoria omenirii" (Chișinău, 1998).

Acest episod este de fapt o dovadă istorică a luptei lui Burebista împotriva celților (actualul popor francez) pentru integritatea Daciei. Aceşti barbari, învinşi și alungaţi spre vestul continentului european, spuneau: „După cîteva încercări de a-i cuceri pe daci, i-am declarat ca fiind apărători înverșunați ai "Civitas Moldaciens", ceea ce în traducere înseamnă "Cetatea muntoasă nebiruită a dacilor".

Primul cuvînt - "Civitas" - în latină înseamnă „cetate", al doilea cuvînt - "Moldaciens" - este format din două părți: "Mol" și "daciens". Prima parte - "Mol" - și astăzi în limba franceză (provenită și ea din limba latină a euro-atlanților, ce conține 80-85% cuvinte latine) înseamnă "ridicătură, înălțime, dig, munte". A doua parte - "daciens" - este tradusă ca "dacică".

Denumirea "Civitas Moldaciens", răspîndită de celții antici peste tot pe continentul european era însoţită de povestiri despre manifestarea eroismului și vitejiei dacilor, reprezentînd exprimarea marii stime, dar și a cinstii pe care o purtau faţă de strămoşii noştri pentru demnitatea națională.

Avînd la baza demnității naționale această falnică denumire pronunțată în propria lor limbă latină, urmașii dacilor, în timpul pericolelor năvălirilor tătaro-mongole, au avut-o drept lozincă a unirii a tuturor cnezatelor (triburilor) într-un stat, pe care în anul 1230, l-au numit "Moldava", care tocmai conține cuvintele în cauză "Civitas Moldaciens", enunţate în antichitatea timpurie de "celți", avînd semnificaţia "Cetatea Muntoasă a dacilor", denumire care însumează memoria străbunilor despre adevărata provenință a poporului moldovenesc.

"Aceasta este o dovadă a faptului că dacii au fost strămoșii moldovenilor, care și-au moștenit genetic identitatea națională, confirmată în numele țării. Iar limba lor latină dacii, strămoșii moldovenilor, dorind ca aceasta să fie în ton cu numele țării – Ţara Moldovei - au proclamat şi limba ca fiind moldovenească, ca pe vecii așa să fi", a menţionat autorul studiului, Tudor Semeniuc.

Informațiile documentare mai detaliate privind istoria Moldovei, vocabularul colosal de bogat al limbii moldovenești, precum și răspunsurile la astfel de întrebări precum „De ce limba latină a provenit de la cea moldovenească și nu invers?", „De ce nu alfabetul latin este alfabetul moldovenilor, ci cel chirilic, folosit de moldoveni cel puțin 500 de ani, le este mai aproape?" sînt publicate pe site-ul moldovenii.md.