Foto: ea.md

21 iulie 2015, 11:27 Diaspora moldovenească 22454

Moldoveanca care a adunat 3 mln de lei pentru copiii cu dizabilități din Moldova (Foto)

„Bunătatea este lanţul de aur cu care societatea este legată" – spunea Goethe și o demonstrează în fiecare zi Victoria Dunford – moldoveanca pentru care binele celor aflați în nevoie în Republica Moldova îi completează fericirea sa de acolo, din Marea Britanie, unde e căsătorită și stabilită cu traiul. Știind că atâtea persoane suferă acasă, din cauza diferitor probleme materiale ori de sănătate, Victoria a lansat Asociația MoldovaAID.

Imaginați-vă că la o distanță de aproape 3000 de kilometri de casă, Victoria a reușit să colecteze peste 3 milioane de lei – bani care din care vor fi asigurate etapele I și II de reconstrucție a centrului „Phoenix", destinat copiilor cu dizabilități din Râșcani. Iar această activitate este doar una din sutele și miile de intervenții cu impact social acasă, într-o Moldovă săracă și tot mai birocratică.

Marea Britanie ne-a răpit o persoană foarte valoroasă. Cum s-a născut relația dumneavoastră cu această țară? De cât timp sunteți acolo și care e meseria dumneavoastră de bază?

De fapt nu Marea Britanie m-a răpit, dar soțul, care este britanic. Am venit în Anglia în 2006, pentru o experiență de lucru după absolvirea universității, mi-am întâlnit destinul și am rămas aici. Am o relație frumoasă, este o țară care este un exemplu demn de urmat în multe direcții. Locuiesc într-o comunitate foarte ospitalieră și binevoitoare, ceea ce mă face să mă simt ca acasă, în Moldova. Am activat ca asistentă medicală, însă din luna martie sunt ocupată non-stop cu monitorizarea reconstrucției centrului Phenix, și activitatea Asociațiilor partenere MAD –Aid și Moldova AID, fac naveta Moldova-UK destul de des. Pentru viitor, îmi voi consacra energia și posibilitățile pentru eficentizarea activității asociației, deoarece de fiecare dată mă conving că Moldova are mare nevoie de ea, plus mă simt mai aproape de casă și de cei dragi.

Cum a încolțit ideea înființării organizației Moldova AID și care sînt proiectele sale?

În 2012, am înființat Asociația MAD-Aid, înregistrată în Marea Britanie, la sugestia soțului, pentru a aduce mobilier și echipament medical în spitalele din Moldova. Mult mă afectau condițiile din secția cardiologică de la Spitalul Raional Râșcani, unde mămica este pacientă destul de frecvent. Planificam un proiect de scurtă durată, sperând că voi reuși să fac o schimbare, apoi să-mi caut de viața mea. Însă în Moldova te ciocnești de alte probleme, nevoi și doleanțe.

Atât la Râșcani, cât și în nordul republicii în general, nu există un ONG care, după genul de activitate, ar fi fost partenerul nostru, adică să urmărească aceleași scopuri,obiective și principiul activității în bază de voluntariat. Aici a și apărut ideea de a înființa ONG-ul partener Moldova-AID.

În Marea Britanie, la MAD-Aid am 5 membri fondatori care depun toate eforturile pentru succesul asociației și în Moldova sunt 3 membri fondatori, care se luptă cu problemele zi de zi, dar și sunt primii care văd zâmbetele beneficiarilor.

Asociația MAD-Aid are scopul de a aduna fonduri, echipament specializat pentru dizabilitate, scaune rulante, mobilier și echipament pentru spitale, ajutor umanitar familiilor vulnerabile. Asociația are scopul de a aduna și fonduri locale, a recepționa și distribui loturile umanitare primite, de a administra reconstrucția centrului Phoenix, ulterior – reconstrucția etapei II a Centrului, care are o menire tot atât de importantă ca și etapa I, dar și de a promova și apăra drepturile celor mai triști ca noi.

Cine sînt oamenii care au donat cele 3 milioane de lei și în cât timp planificați să edificați centrul Phoenix? Cum vor fi selectați beneficiarii săi?

Donațiile le-am adunat și le adun prin mai multe mijloace, evenimente, persoane care donează, fondații. Organizația principală parteneră pentru Centrul Phoenix este CWUHA, care reprezintă sindicatele lucrătorilor în comunicații din Marea Britanie. Sînt mîndră și le mulțumesc din suflet moldovenilor care au afaceri în Marea Britanie și care au făcut donații considerabile pentru proiect. Totodată, mulțumim Asociațiilor Stundenților moldoveni din Marea Britanie și Asociației Vatra. Am început reconstrucția în luna martie, lucrările sunt în derulare deplină. Deschiderea se preconizează pentru 19 Septembrie 2015, o zi de sâmbătă, ceea ce a fost o doleanță a donatorilor. Vom avea peste 30 de oaspeți din Marea Britanie, persoane importante cu o agendă foarte încărcată, dar plini de responsabilitate socială și gest mărinimos în numele și pentru cei mai triști ca noi.

Beneficiarii...

Sînt cea mai importantă și cea mai dificilă etapă în activitatea centrului. Vă dați seama că este un număr la care va fi necesar să ne limităm, din cauza capacității atât financiare, cât și a spațiului. Va fi o selecție foarte dificilă, deoarece eu sper și sunt sigură că incluziunea la centru va schimba destinul multor persoane cu dizabilități, iar de această selecție practic depinde soarta copilului și familiei acestuia.

Am copiat modelul britanic de anchetă, echipa de la MoldovaAID, împreună cu asistenții sociali, fac interviurile cu copiii și parinți din regiune, completând formularele. În prima săptămână din august va avea loc selectarea beneficiarilor la centrul de zi. În cadrul Intervenției Timpurii, avem capacitatea să oferim serviciile moderne de terapie pentru circa 400 de copii anual, deci aici va fi mai simplu. Totodată, vom angaja persoane cu dizabilități, care pentru prima dată în cei 20-40 de ani ai lor, vor fi plasați în cîmpul muncii.

Cum i-ați convins pe oameni și sponsori să doneze? Trăim vremuri în care nu trece o zi, fără să auzim despre cazuri strigătoare la cer, care au nevoie de ajutor material. Ce tactic ați utilizat?

Zâmbetul și puterea de convingere. Credeți-mă, nu este atât de simplu, în primul rând mulți britanici nu cunoșteau unde se afla Moldova, alții din contra cunosc birocrația și nivelul de corupție. Mereu mi-am pus accentual pe scopul final și, de multe ori, nu am luat ca prioritate pașii care vor fi necesari de parcurs. Și pot să afirm că sunt pași foarte grei.

Uneori, am impresia că este mai greu să investesc banii în cauze sociale în Moldova, decât să îi adun în UK.

Nevoile sunt destul de mari, iar Asociația Moldova AID nu are doar centrul Phoenix în administrare, ei sunt responsabili de toate loturile de ajutor umanitar recepționat, pe care îl distribuie. În luna mai, au fost recepționate 4 mașini cu ajutor umanitar, șoferii de la Royal Mail (Poșta Marii Britanii) prin aceste ajutoare, au adus sute și mii de zâmbete. Au ajuns de la Nord, la Chișinău și în împrejurimi. Peste 100 de familii vulnerabile au primit electrocasnice, veselă, îmbrăcăminte, încălțăminte, produse alimentare, de igienă. Azilul de bătrâni și o sectie a Spitalului au primit albituri. De ziua copiilor, Asociația a făcut o vizită în secția de copii din Spitalul Orășănesc Râșcani, unde toți cei internați s-au bucurat de cadouri, haine, jucăriii etc. Echipament Specializat a fost donat Centrului Tony Hawks, din Chișinău. Jucării și produse de igienă au ajuns și la Secția de copii din Spitalul Oncologic.

Acestea sunt exemple a activităților din luna mai, însă pe parcursul a mai mult de 2 ani, sute de scaune rulante au fost donate în multe regiuni ale Moldovei, un cabinet stomatologic a fost înzestrat în școala din Nisporeni de AO Moldova AID, unde copiii beneficiază de tratament gratis și sunt mult mai multe de enumerat. Chiar zilele trecute AO Moldova AID a sărit în ajutorul unei familii din satul Zăicani, care a pierdut din avuție în urma unui incendiu. Am avut posibilitatea să le donăm mobilier, haine, veselă.

Un impact social în Republica Moldova v-ar impune să fiți prezentă fizic aici, acasă. Sînteți pregătită să reveniți pentru totdeauna?

Nu cred că fizic voi reveni pentru totdeauna, soțul nu ar fi de acord. Echipa de la Moldova AID depune eforturi considerabile să administreze eficient Asociația și evenimentele desfășurate de ea. Nu e important să fii fizic prezent, atâta timp cât ai o echipă de încredere și persoane în jur care respectă doleanțele și împărtășesc ideile. În ceea ce privște centrul, este nevoie de experiența și cunoștințele mele, dar și de un management corect, deoarece e un model foarte nou pentru Moldova, iar oamenii au fost educați altfel, cu referire la dizabilitate și accesibilitate.

Am avut mari neînțelegeri cu rampa, deoarece mulți nici nu încercau sa înțeleagă de ce e important să corespundă standardelor europene. Deși angajații vor fi instruiți de experți din Marea Britanie, după deschidere voi organiza și un schimb de experiență în Marea Britanie pentru angajații centrului, ca să se familiarizeze cu specificul și posibilitățile unui astfel de centru.

Aproximativ câte persoane cu dizabilități au beneficiat de sprijin din partea organizației pe care o conduceți și cum vă pot găsi oamenii care au nevoie mare de ajutor, din acest punct de vedere?

Nu știu, nu am avut sau am intenția să îi număr. Dar sunt sute. Până în luna septembrie, lucrăm prin intermediul asistenților sociali. După deschidere, vom avea la centru și un atelier care va repara, distribui, împrumuta echipament specializat cum sunt scaunele rulante, cârje, rame de mers, verticalizatoare și multe altele.

Primim solicitări la mailul: victoria@mad-aid.org.uk sau director.moldovaaid@gmail.com.

Deci suntem o Asociație mică și chiar dacă aș dori să ofer câte un scaun rulant celor 1800 de persoane din lista de așteptare, chiar dacă aș dori și visa fiecare familie vulnerabilă să fie vizitată, este imposibil. Nu suntem stat sau buget și realizăm multe, însă avem limitări.

Ce vă inspiră să fiți un altruist incurabil și să găsiți de fiecare dată forțe de a schimba vieți omenești?

Nu știu, educația mamei posibil. Aș putea să stau liniștită aici în Marea Britanie, în căsuța mea care se află la 5 minute de la mare, cu o viață și salariul decent. Însă nu e posibil, când mă gândesc la cât se pot face pentru cei de acasă, cei care mi-au dat cunoștințe, experiență de viață și aripi.

Mereu mă inspiră copiii în cărucior, care se uită la noi ca la o ultimă speranță și mă gândesc că eu am șansa să fac o alegere pe care ei nu o au.

Nu sunt pași ușori; asta eu credeam la început că Moldova va deschide ușile pentru investiții, experiențe, ajutoare. Dar a fost doar naivitatea mea. Sunt obstacole mii și cauze birocratice care te fac să plângi și să râzi, să fugi, dar după cum am meționat mai înainte, rezultatul contează.

Motto-ul meu este o prafrazare a scriitoarei oarbe Hellen Keller: „Noi nu putem face totul, dar putem face ceva și e important să nu eșuăm în a face ceea ce suntem în stare să facem."

Credeți în Legile Universale? Dar în faptul că ne schimbăm soarta cu propriile mâini?

Da foarte mult. Aș dori să dau un sfat tinerilor din Moldova: urmați-vă visurile, totul este posibil când cunoști scopul, lucrezi din greu și nu dai înapoi la primul obstacol.

Aveți un vis legat de oamenii din Republica Moldova? Dacă da, care este acesta?

Sigur, să se respecte reciproc, să fie stăpâni pe soarta lor. Nu e sărăcia sau vecinul de vină tuturor problemelor, este o vină a fiecăruia că nu încearcă alt mod de a reuși, de-ași schimba mentalitatea, de a gândi divers și multilateral. Moldovenii sunt muncitori și învață meseriile repede. Fiecare meserie are potențial de venit. Ocupă-te de ce poți face mai bine și nu copia ceea ce crezi că aduce bani.

Zâmbiți: nu costă nimic, dar aduce mult în soarta fiecăruia și a celor din jur.

Dar am și un mesaj direct celor care ne conduc țara: Respectați orice investiție, încurajați-o și fiți alături de cei care o fac. Eu nu voi lua centrul cu mine în Marea Britanie, el va ramâne în comunitate. Cu atât mai mult la EtapaII avem un proiect foarte necesar pentru Moldova. Eforturile donatorilor, depuse pentru colectarea de fonduri, sunt considerabile, destinația lor este nobilă și este un paradox când sume mari, destinate celor cu dizabilități, sunt transferate în Bugetul se Stat sub formă de impozite și taxe. Momentele acestea lasă o amprentă negativă în sufletul celor implicați în proiect și deseori îmi adresez întrebarea: Cît timp în Moldova vor mai funcționa legi și regulamente birocratice ?