Ce spun unele legende despre mărţişor? Pînă astăzi nu sînt date precise, care ar atesta, cînd şi unde anume a luat naştere tradiţia Mărțișorului. Ce adevăr raţional stă la originea lui? Ce exprimă culorile alb şi roşu? Însă se ştie, că din vechime strămoşii noştri s-au folosit de un calendar special, aşa-numitul calendar popular agricol, ce oglindea nemijlocit schimbările din natură şi care orienta oamenii în efectuarea lucrărilor de cîmp. Conform acestui calendar, începutul anului în Europa de Sud era considerat luna martie, care coincidea cu sosirea primăverii şi reînvierea naturii. Cu timpul, Anul Nou a început să fie sărbătorit la 1 ianuarie, iar prima zi de primăvară a fost stabilită − 1 martie. Cu ocazia schimbărilor din natură, oamenii şi-au exprimat sentimentul de bucurie, generînd un şir de manifestări frumoase cu un bogat conţinut simbolic şi semnificativ, astfel îmbogăţindu-şi viaţa spirituală cu noi valori artistice. Pînă în zilele noastre s-a păstrat o tradiţie frumoasă moştenită din vremuri de demult, cînd în prima zi de primăvară oamenii apropiaţi îşi dăruiesc unul altuia cîte un suvenir mic, confecţionat din fire de lînă sau mătase de culoare albă şi roşie, numit „mărţişor”. Această mică bijuterie e legată de denumirea lunii martie şi exprimă bucuria faţă de sosirea primăverii şi trezirea naturii la viaţă, dragostea faţă de oameni.

La vechii romani luna martie era închinată zeului Marte − ocrotitorul agriculturii şi vităritului, zeul primăverii şi fertilităţii.

Conform multor legende şi credinţe populare „mărţişorul” simbolizează schimbarea iernii cu zăpadă albă cu soarele roşu.

Există mai multe legende legate de mărţişor. Una din ele mărturiseşte că: „cică era pe la sfîrşitul lui Faur (februarie), iarna nu dorea să cedeze poziţiile în faţa Soarelui, care tot mai puternic încălzea pămîntul şi prevestea venirea primăverii. La marginea unei păduri sub o tufă de trandafir sălbatic a apărut un ghiocel. Văzînd una ca aceasta, iarna grozav s-a supărat de îndrăzneala ghiocelului şi şi-a strîns ultimele forţe şi a trimis ger şi viscol zile în şir. În popor se zice că Iarna − Baba Odochia îşi scutură cele 12 cojoace, ca să îngheţe ghiocelul − vestitorul primăverii. Ghiocelul a îngheţat, dar de tragedia lui a aflat Primăvara − Zîna florilor, care îndată îi venise în ajutor. Tot dînd zăpada la o parte, căutînd să-1 salveze şi-a înţepat degetul într-un spin de trandafir, şi atunci peste ghiocel a căzut o picătură de sînge, care încălzindu-1 1-a readus la viaţă”. Se spune că acest moment de reînviere a ghiocelului − a naturii datorită căldurii − culorii roşii şi calde, căzute pe fundalul alb de zăpadă, a şi servit drept motiv pentru obiceiul de a purta fire albe şi roşii − simbolul reînvierii naturii.

Ce stă la baza „mărţişorului”, ce simbolizează culorile roşu şi alb? De unde vine această tradiţie? Ce grăunte raţional stă la baza acestui frumos obicei şi simbol legat de venirea primăverii.

Ce semnificaţie are întrunirea a două fire colorate – alb şi roşu? Culoarea şi formele mărţişorului reprezintă un anumit mijloc de comunicare, expresie simbolică a unor valenţe spirituale şi noţiuni despre frumos ale oamenilor. Utilizarea culorilor roşu şi alb a mărţişorului îşi are originea nu doar în legenda reînvierii naturii odată cu sosirea primăverii, dar are la bază şi alte motive, legate de practica seculară de viaţă, tradiţiile şi gusturile estetice ale oamenilor.

De problema multiplelor aspecte şi valorilor semnificative ale culorilor, de însemnătatea lor teoretică şi practică s-au preocupat mulţi oameni cu renume ca Aristotel, Leonardo da Vinci, Goethe, E. Delacroix, V. Van Gog, etc. De exemplu marele scriitor german Goethe, fiind preocupat nemijlocit de valoarea „senzorial-morală” a cercului cromatic, a arătat ce efecte lăuntrice şi ce expresii subiective au culorile.

Se ştie că aproape toate popoarele din cele mai vechi timpuri au acordat o mare atenţie culorilor, atribuindu-le înţeles simbolic, magic şi respectiv le foloseau la vopsirea corpului, îmbrăcămintei, locuinţelor, obiectelor. Încă în antichitate oamenii prin anumite culori simbolice reprezentau punctele cardinale, planetele, vîrsta, etc. E ştiut, însă, că una şi aceeaşi culoare la diferite popoare are diferite semnificaţii şi aceste diferenţe înregistrate încă în antichitate trebuie căutate în anumite sensuri mitologice, culturale. Dacă pentru noi culoarea nefericirii şi a doliului este culoarea neagră, atunci pentru populaţia africană ea semnifică spiritul binelui, iar pentru chinezi, japonezi starea de doliu se exprimă prin alb. Pentru a evita echivocul în reprezentarea abstractă a unor idei, sentimente, în Evul Mediu pentru prima dată a fost introdus un cod obligatoriu al culorilor.

Pe parcursul secolelor limbajul simbolurilor cromatice a suferit modificări în timp şi spaţiu, continuînd să circule liber în raport cu tradiţiile diferitor popoare, fiind îmbogăţite cu noi elemente. Astfel s-au instituit anumite coduri tradiţionale în expresia culorilor, care au continuat să fie folosite ca dominante în portul popular, ţesăturile tradiţionale, etc.

Referindu-ne la culorile roşu şi alb, care se folosesc la mărţişor, merită atenţie semnificaţia lor la diferite popoare. Încă Herodot ne comunică, de exemplu, că prin culoarea roşie se prezenta planeta Marte, iar prin alb − Luna. Grecii antici prin alb reprezentau adolescenţa, pentru maturitate foloseau roşu, pentru bătrîneţe − negru. Prin culoarea roşie indienii, chinezii şi alte popoare desemnau − focul, iar prin alb − metalele.

În majoritatea ţărilor europene şi asiatice culoarea roşie mai simbolizează şi dragostea curată, viaţa, focul, sîngele, tinereţea, sănătatea, vitejia, culoarea planetei Marte, a zeului Marte. Culoarea roşie purpurie era considerată culoare imperială în Bizanţ.

În Europa culoarea roşie se obţinea din anumite scoici, care se întîlneau rar şi costau foarte scump. Din aceste motive în Bizanţ, pe timpul împăratului Tiberiu al II-lea (a. 580) a fost interzis vopsitul stofelor în roşu-purpuriu, permiţîndu-se vopsitul unei dunguliţe înguste de două degete numai în vestimentaţia celor din păturile înstărite.

Mai tîrziu culoarea roşie a devenit simbolul general al revoluţiilor, al frumuseţii. Culoarea roşie a fost aleasă pentru a sugera sau transmite sentimentul dragostei, graţie caracteristicilor ei simbolice.

O atitudine deosebită faţă de culori, îndeosebi pentru culoarea roşie şi albă, aveau strămoşii noştri. Din gama culorilor, cea roşie a fost preferată din cele mai vechi timpuri, iar din cauza lipsei de coloranţi respectivi, pe vremuri era deficitară şi foarte scumpă. Vopseaua roşie se aducea în Moldova de peste hotare la un preţ mare şi vopsitul în roşu costa de cîteva ori mai scump decît în alte culori. Cu vremea, însă, meşteriţele populare au învăţat să obţină culoarea roşie, folosind rădăcini de sovîrf, tulpina de măr sălbatic, insecte, etc., astfel, culoarea roşie, care cîndva era atît de atrăgătoare, dar interzisă şi scumpă, în ultimele două secole devine accesibilă.

Savanţii au stabilit, că culoarea roşie se impune prin forţă, activism, dinamism, că ea stimulează demnitatea matură şi amabilitatea. Practica a dovedit că preferinţele pentru culoare se manifestă încă din fragedă copilărie. Copiii în vîrstă de 3-6 ani preferă culoarea roşie.

Semnificaţiile sale le are şi culoarea albă. În Europa apuseană ea simbolizează: puritatea, lumina, nemurirea, inocenţa, devotamentul, sfinţenia interioară, speranţa. La Roma albul simboliza planeta Venus. Astăzi albul a devenit culoarea tradiţională a rochiilor de mireasă.

Tradiţia Mărţişorului şi simbolurile lui. Sintetizînd multiplele semnificaţii ale culorilor de roşu şi alb, care stau la baza mărţişorului, putem afirma că au fost găsite şi îmbinate cele mai reuşite şi frumoase culori, dovedindu-ne o gîndire profundă şi simbolică, ce am moştenit-o de la strămoşi. Şi nu numai bucuria pentru sosirea de venirea primăverii şi reînvierea naturii, dar şi multe alte cauze şi valori spirituale, noţiuni şi stări lăuntrice au servit la înrădăcinarea frumoasei tradiţii pur-populare − a mărţişorului. Simbolul manifestărilor de bucurie şi sărbătoare în pragul primăverii este o mică bijuterie în care sînt codificate multiple semnificaţii cu un mesaj informativ secular îmbogăţit cu motive contemporane.

Vorbind despre formele mărţişorului la moldoveni astăzi, deosebim forme tradiţionale şi noi. Forma mărţişorului subliniază în mod organic, expresiv şi estetic conţinutul simbolic. În virtutea tradiţiilor populare mărţişoarele se confecţionează manual şi se dăruiesc omului drag, părinţilor, învăţătorilor, etc. Cea mai veche şi simplă formă prezintă fire albe şi roşii legate sau răsucite împreună. De rînd cu acestea s-au răspîndit larg mărţişoarele în formă de cerculeţe, cănăfiori, fulgi, floricele, pătrăţele, etc. Confecţionate manual cu multă sîrguinţă şi dragoste, mărţişoarele au ajuns adevărate podoabe de artă.

Tradiţia de a purta, mărţişor e întîlnită încă din vechime la mai multe popoare: romani, slavi, greci, germani, bulgari, găgăuzi, albanezi, maghiari, etc. La diferite popoare mărţişoarele se deosebesc după mărime şi formă.

În trecut fire albe şi roşii se legau la mîna copiilor cu un anumit scop, „ca ei să aibă noroc pe parcursul anului”, firul roşu se purta ca copiii „să nu să se deoache”. Mulţi purtau mărţişorul crezînd că el „le va aduce frumuseţea trandafirului şi albul laptelui”. Fetele şi nevestele credeau că dacă vor purta mărţişoare „nu le va arde soarele vara”, vor fi păzite de rele, vor avea noroc. Ele legau cîte un mărţişor şi la caierul cu lînă din care torceau „ca lucrurile făcute de mîna lor să le fie dragi tuturor”.

Cu venirea primăverii se măturau curat ogrăzile şi se ardeau frunzele uscate, se făcea curat în case şi femeile deschideau larg uşile spunînd: „ieşi iarnă afară, martie în casă” şi pregăteau ciorbă cu urzici, iar copiilor li se făceau la foc, din grăunţe de popuşoi, „cucoşei şi găinuşe”.

Mărţişoarele se agăţau la piept la 1 martie şi se purtau pînă la 1 aprilie. De scoaterea mărţişorului de asemenea sînt legate un şir de obiceiuri. Cînd se lua din piept, mărţişorul se lega de un pom care da în floare, ca fata să fie frumoasă ca floarea pomului, „să fiu bălaie ca floarea şi rumenă ca vişina”, doreau ca pomul „să dea roadă bogată”. Tot cu sens simbolic firele de mărţişor erau ţesute în covor sau lăicer. În multe părţi mărţişorul se ascundea într-un bulgăr mic şi jilav de pămînt, pe care îl aruncau pe acoperişul casei, pentru a ademeni cocorii să-şi facă cuib în preajma caselor din sat. Mulţi oameni cred că, dacă în sat îşi face cuib un cocostîrc − satul e cu noroc. cuibul de cocostîrci era păzit cu grijă de săteni şi se credea, că dacă cineva ar îndrăzni să-l strice, atunci asupra satului se vor abate un şir de nenorociri.

Astfel de legende şi credinţe legate de mărţişor, sînt înregistrate şi la alte popoare − bulgari, români, sîrbi, etc. Fire de aţă roşie şi albă se legau la coarnele vitelor pentru belşug şi sănătate, copiii erau legaţi la mînă cu ele ca să fie sănătoşi, fetele ghiceau pe firele roşii şi albe ale mărţişorului.

De-a lungul secolelor moldovenii şi alte popoare au consacrat sosirii primăverii nenumărate legende, zicători, acţiuni ritualice. Poeţii, scriitorii, folcloriştii au cules şi prelucrat mărgăritarele populare şi au înregistrat zeci de poezii, cîntece.

Frumoasa tradiţie populară a mărţişorului legată de venirea primăverii şi completată cu nenumărate elemente simbolice şi superstiţii a căpătat astăzi noi valenţe, fiind lipsită de sensul magic iniţial şi devenind o sărbătoare comună. Frumosul obicei de a dărui mărţişor şi-a lărgit orizonturile şi şi-a asumat noi înţelesuri. Dăruiesc mărţişoare unii altora tinerii îndrăgostiţi, soţii, colegii, prietenii, copiii prind mărţişoare părinţilor, învăţătorilor, fraţilor şi surorilor. Prin acest simbol nobil şi frumos ne exprimăm respectul şi sentimentul de dragoste, urările de sănătate şi belşug în toate, de pace şi prietenie.

Festivalul internaţional „Mărţişorul”. Fiind selectat şi reuşit valorificat, mărţişorul strămoşesc a stat la originea multor sărbători frumoase din republică. Festivalul Internaţional „mărţişor” începînd cu anul 1967 la iniţiativa Ministerului Culturii are loc anual în Republica Moldova.

În fiecare an la acest festival vin colective artistice şi interpreţi de muzică din diferite ţări.

Astfel „Mărţişorul” a devenit o mare sărbătoare de primăvară a păcii şi prieteniei, a artei multinaţionale, contribuind la îmbogăţirea reciprocă a culturilor naţionale.