Călătoriile noastre prin raioanele Moldovei continuă. De această dată ne-am alcătuit itinerarul prin raionul Călărași, prin partea cu cele mai mari înălţimi. Vă reamintim că acest raion cuprinde zona de Codru sau Podişul Central al Moldovei. Anterior, v-am propus alte două călătorii: „Bahmut și Veveriţa, Călăraşi" și „Patru sate din inima Codrilor: de la Vorniceni pînă la Vălcineț". În plus, în publicaţia „Patru mănăstiri din Codri, raionul Călăraşi" am vorbit despre una dintre cele mai populare destinații turistice din Republica Moldova.

Această călătorie este însă diferită de celelalte din două motive. În primul rînd, ne-am propus să vă arătăm locuri mai puţin vizitate, care nu sînt incluse în seria atracţiilor turistice, iar în al doilea rînd, am fost ghidaţi şi de un motiv personal. Autorul acestor rînduri s-a născut în aceste locuri, ele rămînînd pentru el şi pînă astăzi cele mai dragi amintiri ale copilăriei și adolescenței. Iată o aşa combinație de trecut şi prezent. Pornind în călătorie, nu ne-am propus vreun scop anume, în afară de punctul iniţial şi final al traseului și dorința de a vă arăta originalitatea și farmecul naturii codrilor Moldovei, iar, concomitent, să vă familiarizăm cu cîteva sate moldoveneşti.

Satul Novaci (prima atestare documentară în anul 1433, în anul 2004 în sat locuiau 819 de persoane, dintre care 98,78% moldoveni) este situat în apropiere de Călăraşi, s-a întins pe pantele dealurilor pitoreşti, acoperite cu păduri și grădini. Partea veche a satului este situată într-o vîlcea, iar în centrul satului se află un lac mic. Satul s-a tot extins cuprinzînd dealurile, unde odinioară erau livezi. Acum, doar la marginea satului au rămas pădurici de nuci. Biserica locală a fost construită la începutul secolului al XIX-lea pe un deal, iar în apropierea acesteia tot în secolul al XIX-lea un proprietar local, a construit un conac. În această clădire, complet renovată, se află în prezent Casa de Cultură. În apropierea conacului s-a păstrat pivnița-ghețărie adîncă, acum abandonată. În perioada sovietică aceasta a servit drept depozit de legume al colhozului. De asemenea, nu departe de conac s-au păstrat doi pini seculari pitoreşti, care înainte intrau în componenţa conacului. Plimbîndu-ne prin sat, am descoperit o mulțime de case ţărăneşti vechi, construite în stil tradițional moldovenesc. Ne-a uimit, în special, una dintre aceste case, foarte asemănătoare cu o casă imensă abandonată din satul Sadova. Dar la întrebările noastre despre autorul acestei case, ni s-a răspuns că anume în Novaci a locuit un meşter minunat, iar în satul propriu-zis sînt încă 6 case similare, construite de el. Și se pare că același meşter necunoscut a construit și casa de la Sadova, cu atît mai mult, că ambele aceste sate sînt situate foarte aproape una de alta. Pentru comparație, am plasat fotografiile ambelor case în albumul foto. Este păcat că şi casa din Novaci, și casa din Sadova a fost mult timp abandonată și distrusă, deși casa din Sadova ar fi putut deveni un adevărat muzeu. Meditînd asupra sorţii arhitecturii tradiționale moldoveneşti, am părăsit satul Novaci. Mai departe conform itinerarului nostru trebuia să ne îndreptăm spre Călăraşi, nu ne-am reţinut însă în oraș, în schimb, am făcut un popas în vîrful unui deal înalt, aflat mai sus de el și chiar am filmat un scurt material video cu panorama orașului și împrejurimile acestuia, ca să ne îndreptăm apoi spre satul Frumoasa.

Acest sat (prima atestare documentară în anul 1807, 651 de locuitori, dintre care 98,64 sînt moldoveni) este cunoscut prin faptul că în apropierea lui este situată una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Moldova cu același nume. Satul propriu-zis nu este foarte mare, fiind situat de-a lungul vîlcelei, pe fundul căreia curge un mic pîrău, iar la marginea satului se află un stăvilar. Satul arată, practic, abandonat, iar trecînd prin el, dacă am întîlnit 3-4 persoane. Nici case pitorești, nici orice alte atracţii turistice nu am găsit. Ne-au bucurat viile îngrijite de pe pantele vîlcelii, dar cele împădurite. După ce am părăsit satul, am intrat pe la Mănăstirea Frumoasa și am făcut cîteva fotografii. Mănăstirea continuă să fie amenajată, devenind tot mai frumoasă, am descoperit o clădire lungă, în care urmează să fie chilii, construcţia căreia este aproape finisată. În curtea mănăstirii sînt şi mai multe flori. Continuă restaurarea vechii biserici de iarnă. Biserica nouă S. Treime este complet restaurată și arată minunat. Să ne continuăm însă călătoria. Am trecut pe lîngă mai multe sate: Răciula, Hîrjauca, Palanca, fără să ne oprim în ele. Doar la marginea satului Palanca am fotografiat o casă, care ne-a stîrnit interesul, aceasta fiind construită, mai degrabă, în stil ucrainean, decît în stil moldovenesc. Iar pînă la aceasta am reuşit să înscriem în istorie, realizînd fotografia clădirii maiestuoase a Primăriei Hîrjauca – un adevărat complex-palat, nu primărie. De-abia ieşind din Palanca, am descoperit un parc-pădure foarte pitoresc, cu siguranță, plantat de oameni. Iar judecînd după vîrsta mai multor copaci, parcul propriu-zis a fost, cel mai probabil, plantat în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Acum acesta, desigur, arată oarecum părăginit și nu este foarte bine îngrijit, dar totuşi produce o impresie foarte puternică. Aici, la marginea pădurii-parc, am făcut un mic popas, în timpul căruia am fotografiat anumiţi copaci și cărărui. Impresionează imensul stejar cu două tulpini și alţi cîţiva copaci seculari, situaţi de-a lungul marginii parcului. Cu mai mult de 35 de metri se înalţă deasupra restului copacilor un frasin zvelt. Aici au fost plantaţi preponderent stejari şi frasini. Se pare că în parc îşi petrec week-end-urile și sărbătorile locuitorii satului Palanca.

Dar iată-ne ajunşi la punctul final al itinerarului nostru – satul Leordoaia. Însă încă înainte să intrăm în sat, observăm un complex turistic nu foarte mare, care a început să primească oaspeţi doar de un an, ca în 2014 aici deja să fie desfăşurat un festival mare. Despre aceasta ne-a povestit proprietarul și creatorul acestui colțişor. Tot cu consimțămîntul lui, am mai făcut cîteva fotografii. Trebuie să vă spunem că acesta este un proiect destul de modern, bine gîndit şi executat. Pentru oaspeți au fost construite case din lemn confortabile, este şi un bar cu terasă, o piscină minunată, o estradă pentru desfăşurarea evenimentelor. Totul arată, pur şi simplu, grozav. Cei drept, nu am întîlnit turişti, care să se odihnească aici.

Din nou, potrivit spuselor proprietarului, aici vin oaspeţi care îşi fac rezervarea din timp, pentru cîteva zile, uneori, în incinta acestuia sînt organizate nunți, botezuri, şedinţe foto. Iată o astfel de surpriză neașteptată în cale.

În cele din urmă, intrăm în satul Leordoaia (prima atestare documentară – anul 1861, populația – 371 de persoane, dintre care 90% – moldoveni, aproximativ 7% – ucraineni). Este un sat mic, însă s-a întins larg în valea ovală, fiind mărginit din trei părţi de dealurile, acoperite cu păduri. În centrul satului se află un lac, practic, rotund, în care autorul acestor rînduri, pe cînd era copil prindea crapi imenşi. Şi trebuia să treacă peste cîteva dealuri, pe cărări din pădure, de la satul Bahmut, pe lîngă satul Veveriţa. Atunci îi lua practic două ore ca să parcurgă acest drum, acum autorul nici că s-ar fi încumetat să-l mai parcurgă. Ne cerem scuze pentru digresiunea de la tema noastră.

Trecînd prin sat, nu am întîlnit construcţii vechi care să se evidenţieze în vreun fel, cu excepția cîtorva porți din lemn care ni s-au părut curioase. Însă intrînd la invitaţia stăpînului în curtea unei case am descoperit ceva interesant. De exemplu, o moară manuală veche, de cel puţin 100 de ani. Precum şi o legătură de potcoave vechi, atîrnate sub acoperișul foişorului. Proprietarul casei este foarte mîndru de acest exponat al său, deoarece l-a descoperit în ruinele unei fierării vechi. Se pare că aceste potcoave erau pentru caii de rasă grea, care transportau armele germane, deoarece nu erau drumuri pe aici și nici o mașină nu ar fi trecut. Iată astfel ne-au dat de ştire amintirile celui de-Al Doilea Război Mondial și operaţia Iaşi-Chişinau din 1944.

Iar apoi ne-am început urcuşul pe drumurile abrupte şi şerpuitoare de sus de sat, de la marginea pădurii vechi, la vest de sat. Anume de aici se deschide o panoramă maiestuoasă a văii și satului. În depărtare pot fi văzute satele Palanca, Hîrjauca, și, eventual, altele, în cazul în care aveţi asupra voastră binoclul. Din vîrful dealului satul Leordoaia se vede ca în palmă, fiind înconjurat din trei părţi de pădurea-rezervaţie (158 de hectare de teritoriu protejat). Nu am reuşit să urcăm pe deal mai sus prin pădure, pentru că drumul prin pădure era practic distrus și accesibil se pare doar pentru tractor sau tanc. Dar de pe marginea pădurii, de la poalele dealului se deschid nişte vederi minunate. Aici am filmat celălalt material video scurt. Iată astfel ne-am încheiat călătoria.

Călătorie de vară prin raionul Călăraşi: de la Novaci pînă la Leordoaia - album foto

Oraşul Călăraşi de la înălţimea zborului de pasăre

Satul Leordoaia, vedere de pe deal, sus de sat