[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1362 de oameni, dintre care 48.46% - bărbaţi și 51.54% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului era următoarea: 97.58% - moldoveni, 1.47% - ucraineni, 0.44% - ruşi, 0.15% - bulgari, 0.37% - alte etnii.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Mihălăşeni constituia 1539 de oameni, dintre care 48.08% - bărbaţi și 51.92% - femei. Compoziţia etnică a populaţiei comunei era  următoarea: 96.17% - moldoveni, 2.27% - ucraineni, 1.10% - ruşi, 0.13% - bulgari, 0.32% - alte etnii.

În comuna Mihălăşeni au fost înregistrate 644 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.4 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Investigațiile arheologice au demonstrate că primii oameni s-au aşezat cu traiul în zona satului Mihălășeni cu circa 6 mii de ani în urmă, aici fiind descoperită vatra unei așezări umane.

Mai multe sate au fost întemeiate și apoi au dispărut pe locația actuală a Mihălășenilor.

Satul este menționat la 15 iunie 1431, într-un document de la Alexandru cel Bun, prin care așezarea era întărită  vornicului Cupcici împreună cu alte sate. În actele cancelariei domnești satul apare cu diferite nume: Mihailăuţi, Mihăilăşeni, Mihăilăşeani.

Satul apare în acte datînd din 1669, cînd Lucaci şi Laşco apar ca martori într-o hotărnicire şi in 1670 într-o carte de judecată a domnitorului Gheorghe Duca pentru s. Oncăuţi (Hincăuţi) de pe Racovăţul Sec.

În 1772 la Mihălășeni sunt atestate 29 de gospodării țărănești. O parte a pămîntului este stăpînită de căpitanul Ion Miclescu. În 1804 este riicată o biserică de lemn în locul uneia mai vechi.

La mijlocul secolului al XIX-lea la Mihălășeni erau 102 gospodării cu 523 de locuitori.  Cu timpul satul crește, însă încet, astfel încît la 1871 aici eau fixate 106 case și o populație de 564 de oameni.