[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia constituie 9801 de oameni, dintre care 46.33% - bărbaţi și 53.67% - femei. Structura etnică a populaţiei oraşului arată astfel: 66.27% - moldoveni, 20.97% - ucraineni, 11.69% - ruşi, 0.12% - găgăuzi, 0.17% - bulgari, 0.12% - evrei, 0.07% - polonezi, 0.01% - ţigani, 0.57% - alte etnii.

În Donduşeni au fost înregistrate 3900 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.5 persoane.

[în sus]Istoria localității

Istoria oraşului Donduşeni este strîns legată de construcţia căii ferate Bălţi-Ocniţa, care a început în primăvara anului 1888 şi s-a finalizat în toamna anului 1893. Din toamna anului 1893 începe circulația trenurilor pe calea ferată nou construită şi, ca urmare, această dată poate fi considerată începutul Donduşenilor, care iniţial apăruse ca o staţie pe traseul sus-numit.

Pe parcursul anilor 1902-1905 în preajma edificiului gării feroviare, înălţat în 1892, au loc lucrări de construcţie a staţiei de pompare şi castelului de apă, a două depozite pentru cereale şi a unei rampe pentru încărcături, a doi kilometri de şosea, precum şi a trei case de locuit.

După anul 1905, pe ambele părţi ale drumului de acces, astăzi strada Independenţei, s-a început construcţia primelor case particulare. Din 1910 la Donduşeni se organizează iarmaroace şi de atunci localitatea este menţionată ca aşezare-tîrg. Către 1915 la Donduşeni sunt înfiinţate primele mici întreprinderi meşteşugăreşti şi comerciale : 6 cîrciumi evreieşti, negustori care aveau stabilite relaţii comerciale cu Podolia îşi desfăşoară cu succes activitatea.

După 1918, timp de cîţiva ani, locuitorii gării Donduşeni s-au folosit fără plată de moşiile şi pădurile din preajmă, nu plăteau impozitele funciare, iar roada şi alte bunuri materiale le vindeau după legile libere ale pieţii. În anii 30 ai secolului XX gara Donduşeni se dezvoltă  rapid. Localitatea continuă să se extindă de-a lungul căii ferate, avînd spre anul 1940 cîteva străzi. Concomitent creşte numărul de locuitori. Din datele statistice ale anului 1940 aflăm că la Donduşeni populaţia constituia circa 1314 suflete. Un primar, un şef de post şi unul de gară, 4 jandarmi, un preot şi 3 învăţători reprezentau intelectualitatea locală.

În primăvara anului 1932 a fost finisată construcia edificiului unei hale pentru expoziţii de realizări agricole, care a jucat un rol economic şi cultural important în viaţa localităţii. Aici îşi demonstrau exponatele – cai de o frumuseţe rară, animale domestice de rasă, obiecte meşteşugăreşti și multe alte lucruri – negustorii, țăranii și meșteșugarii localnici şi cei veniți din alte sate și orașe. Hala de expoziții a găzduit și un șir de trupe de circ și teatru, maeștri de artă, fruntași ai vieții publice, militanți de stat și personalități politice ai României. Aici au dat concerte de binefacere marea cîntăreaţa Maria Tănase, cîntăreaţa soprană Tamara Ciobanu şi mulți alți oameni de artă.

În decembrie 1938 a fost sfinţită biserica creştină cu hramul Sfîntului Nicolae. La 1 septembrie 1940, şi-a deschis uşile  şcoala primară de 4 clase.

În anii 40 ai secolului XX în Donduşeni locuiau circa 1.300 persoane. În timpul celui de-al doilea război mondial mai mult de jumătate din populaţia masculină a gării Donduşeni a fost mobilizată pe front.

Între anii 1946 - 1947 Basarabia este cuprinsă de o foame groaznică, care au îndurat-o şi locuitorii din Donduşeni. În aceşti doi ani foametea a curmat viaţa la 32 de suflete. Operaţia de „deschiaburire”, care a avut loc în vara anului 1949 s-a realizat într-o singură noapte. La 6 iulie, 11 familii din Donduşeni, care numărau 41 de oameni, inclusiv 19 copii, au fost scoşi cu forţa din propriile case  şi mînaţi la gară, unde erau îmbarcaţi în vagoanele pentru transportarea vitelor, apoi expediaţi în Siberia. Colectivizare forţată în Donduşeni, începe în a doua jumătate a anului 1949.

În anul 1957 este dată în exploatare fabrica de zahăr cu o capacitate de prelucrare a 2.100 tone de sfeclă pe zi, prima întreprindere industrială din oraş. La 9 aprilie în acelaşi an localitatea obține statut de orăşel şi la 1 septembrie îşi deschide uşile şcoala medie nr.1 cu 450 locuri. În anul 1963 Donduşeni devine centru raional şi începe intensiv să se dezvolte infrastructura urbană, se deschide o bază auto, o organizaţie de construcții, instituții preșcolare, magazine, o întreprindere de reparaţie a drumurilor, etc. În anii 70 se pune temelia combinatului de carne. La aniversarea a 100 ani de la întemeiere oraşul Donduşeni avea o populaţie de peste 11.000 de locuitori.

[în sus]Resurse naturale

Fondul funciar al orașului constituie 3.425 ha, terenuri ale fondului silvic – 438 ha, terenuri destinate industriei, transporturilor, alte destinații – 301 ha, fondul de rezervă – 176 ha, terenuri ale fondului de dezvoltare socială a orașului – 333 ha.

[în sus]Economia locală

Oraşul Donduşeni este un centru industrial, baza economiei locale o constituie producția industrială, astfel în anul 2001 volumul producției totale a constituit 79,6 mln. lei, inclusiv volumul producției industriale – 77,1 mln. lei sau 96,8% din totalul producției. În domeniul industrial își desfășoară activitatea 113 agenți economici. Principalii agenți economici din localitate sunt: „Fabrica de zahăr” S.A., „Cereale” S.A., Firma de proiectare și construcții „Constructorul”. Pe teritoriul orașului funcționează filiale a 4 bănci comerciale.

Orașul este traversat de autostrada Otaci-Drochia și calea ferată Bălți-Ocnița. În oraș sunt 4.208 case și apartamente, din care 2.022 sau 48% sunt conectate la sistemul centralizat de aprovizionare cu apă. Aprovizionarea cu apă în localitate este asigurată de 15 fîntîni arteziene și 1.130 fîntăni publice. În oraș lipsește sistemul de termoficare centralizat. Localitatea este gazificată.

[în sus]Educație, Cultură, Sănătate

Sistemul de educație este format din 4 grădinițe de copii și 4 instituții preuniversitare. Ocrotirea sănătății este asigurată de un spital raional, un centru al medicilor de familie, un punct medical în localitatea rurală, centrul de medicină preventivă. În sistemul de ocrotire a sănătății activează 92 medici și 269 lucrători medicali medii. Orașul dispune de 3 centre de cultură, 2 biblioteci publice, o școală muzicală, una de pictură și o școală sportivă.